de Georgiana Mihalcea
Câinii și pisicile, asemenea nouă, oamenilor, pot suferi de afecțiuni ale urechii. Cea mai des întâlnită este otita externă. Simptomele sunt numeroase și dureroase, iar animalul de companie trebuie dus la specialist pentru tratament adecvat. Medicul veterinar Elena Bonea (foto), de la Clinica Veterinară Mobovet Satu Mare (www.veterinarsatu-mare.ro), ne-a oferit informații extrem de utile despre această boală.
„Are manifestări dermatologice”
- Ce este otita?
- Otita reprezintă un proces inflamator care se dezvoltă la nivelul urechii. Cea mai frecventă formă de otită la câine și pisică o reprezintă otita externă, care este o tulburare, o modificare a canalului auditiv extern care poate ajunge până la timpan. Această afecțiune apare atunci când stratul de celule care căptușește canalul urechii externe devine inflamat, sub influența unor factori diverși.
- De câte feluri poate fi?
- În funcție de evoluția ei, otita externă poate fi acută sau cronică, otită persistentă sau recurentă dacă are o durată mai mare de trei luni. În funcție de cauza bolii, poate fi infecțioasă (bacteriană sau micotică), parazitară și alergică. Deși este o problemă ORL, are mai ales manifestări dermatologice, de unde și încadrarea sa în rândul afecțiunilor dermatologice (ale pielii).
- Ce ne puteți spune despre anatomia urechii animalelor de companie?
- Urechea reprezintă un organ atât al auzului, cât și al echilibrului, fiind formată din urechea externă, medie și internă. Urechea exterioară include pinna (partea pe care o putem vedea, care este făcută din cartilaj și acoperită de piele, blană sau păr) și canalul urechii. Pinna este modelată pentru a capta undele sonore și a le direcționa prin canalul urechii către timpan. La câini, vârfurile sunt mobile și se pot mișca independent unele de altele. Mărimea și forma lor variază în funcție de rasă. La nivelul urechii medii întâlnim timpanul, iar urechea internă este o structură complexă care include cohleea - organul auzului și sistemul vestibular - organul echilibrului.
„Există o probabilitate la câinii care au urechile flexibile”
- Există anumite rase mai predispuse decât altele?
- Există o predispoziţie mai mare de otită la câinii care au canalul auricular îngust sau au urechile lungi şi flexibile, precum Beagle, Spaniel sau Cocker spaniel. La acești câini, ventilația urechii este redusă și crește riscul de infecție. De asemenea, Buldogul, Labradorul, Sharpeiul, Bichonii maltezi sau Frise, toate tipurile de Poodle, și alte rase cu păr în ureche sunt predispuse la otită. La nivel mondial, primele cinci rase de câine cele mai afectate de otita sunt: Basset Hound, Chinese Shar Pei, Labradoodle, Beagle și Golden Retriever.
- Din ce cauze apare?
- Otita la câini are cauze dintre cele mai diverse. Aș începe cu igiena necorespunzătoare - acumularea de ceară, scăldatul în apă fără curățarea urechilor, folosirea unor produse de igienă iritante sau folosirea brutală a bețișoarelor de bumbac. O altă cauză o reprezintă prezența unui corp străin în ureche ce cauzează durere intensă și crește probabilitatea de infecție, iar câinele va plânge și se va scărpina. Și în final, o infecție parazitară - mai frecvenți fiind ectoparaziți, precum Sarcoptes, Demodex, Otodectex, o infecție bacteriană sau una micotică (ciuperci).
- Mai sunt și alți factori?
- Da, de exemplu o infecție parazitară - mai ales scabia urechii sau inflamația urechii, cu o producție ridicată de ceară. Alergiile dau otite, de asemenea. Acestea apar atunci când sistemul imunitar al câinelui reacționează exagerat la prezența unei anumite substanțe. În plus, existența unei alergii crește riscul de infecție bacteriană sau fungică. Şi, în ultimul rând, prezența unei tumori - apare în cazuri rare de infecții cronice ale urechii. Se poate manifesta prin îngustarea canalului auditiv.
„Durerea este puternică, iar animalul poate deveni agresiv”
- Care sunt simptomele?
- Un câine cu otită își va scutura în mod repetat urechea sau capul și se va scărpina în această zonă, uneori ținând capul aplecat în partea cu urechea bolnavă. Dacă durerea este puternică, nu vă va lăsa să o atingeți și chiar poate deveni agresiv. Principalele simptome ale otitei la câini includ înroșirea pielii, creșterea secreției normale, secreții negre sau maronii, uneori galbene de puroi. Mirosul este adesea puternic, de multe ori neplăcut. În cazuri mai grave, urechea se poate umfla.
- Ce facem dacă observăm aceste semne clinice?
- Este indicat să mergem la medicul veterinar pentru un consult de specialitate. Acesta este singurul în măsură să stabilească diagnosticul corect și să prescrie tratamentul potrivit. Întrucât otita nu se vindecă de la sine, nu așteptați prea mult, pentru că boala se poate agrava.
- În ce constă tratamentul?
- Otita externă acută și necomplicată poate fi adesea tratată cu succes, dar otita externă cronică sau recurentă este mai dificilă. Tratamentul eficient al urechii include tratamentul infecției și al modificărilor inflamatorii, precum și determinarea factorilor de bază (paraziți, ciuperci) care au dus la dezvoltarea otitei în primul rând.
- Dacă este la exterior tratamentul se face local?
- Terapia topică (adică aplicată local) reprezintă tratamentul de bază pentru otita externă, deși utilizarea sistemică a terapiei antiinflamatorii și/sau a terapiei antimicrobiene poate fi indicată pentru pacienții individuali. Majoritatea câinilor cu otită, indiferent de cauza acesteia, vor beneficia de terapie antiinflamatoare. Glucocorticoizii pot fi utilizați pentru o perioadă scurtă de timp pentru a reduce durerea și umflăturile, ajutând astfel la o complianță îmbunătățită pentru curățarea urechilor și administrarea medicamentelor, și la prevenirea dezvoltării modificărilor otice cronice.
„Puteți folosi tratamente preventive pe bază de plante”
- Ce trebuie să facem înainte de tratament?
- Curățarea urechilor înainte de terapia topică este esențială pentru a ajuta la scăderea cerumenului otic, permițând astfel tratamentului să fie eficient. Curățarea urechilor ajută, de asemenea, la spargerea biofilmului care poate proteja coloniile bacteriene de terapia antimicrobiană adecvată.
- Pot apărea și complicații?
- Crize repetate de inflamație și infecție pot provoca modificări secundare ale canalului urechii, care în cele din urmă pot duce la o lipsă suplimentară de succes în tratarea otitei. Modificările glandulare severe, fibroza, stenoza și calcificarea de-a lungul canalului urechii externe duc la disconfortul patrupedului, precum și la progresia otitei de la acută la cronică și de la o boală otică simplă la una complicată. În anumite cazuri, unii câini își pot pierde auzul din cauza unei otite externe.
- Poate fi prevenită? Cum?
- După tratamentul medical, este indicat să vă ocupați periodic de curățarea urechilor câinelui, folosind soluții neiritante. Evitați să folosiți bețe de bumbac și optați pentru comprese. Puteți folosi tratamente preventive pe bază de plante, administrate o dată pe săptămână. Cel mai bine este să discutați cu medicul veterinar, pentru o soluție potrivită pentru curățarea urechilor animalului de companie.
Un parazit minuscul este principalul vinovat pentru apariţia bolii la feline
- Este diferită otita câinilor de cea a pisicilor?
- Există diferențe anatomice între aparatele auditive ale câinilor și pisicilor, precum și în compoziția microbiomului - florei bacteriene prezente. De aceea, evaluarea și tratamentul diferă în funcție de specie. Mai mult, toleranța la anumiți compusi chimici este diferită între pisici și câini, pisicile fiind predispuse la a dezvolta ototoxicitate - o afecțiune indusă medicamentos, care poate avea efecte sistemice asupra organismului pisicii.
- Ce cauzează cel mai des această afecțiune în rândul pisicilor?
- În cazuistica mea medicală, cea mai frecventă cauză a otitei externe la pisică este prezența unui parazit minuscul, numit Otodectes cynotis (râia auriculară). Acesta seamănă cu un păianjen și poate fi văzut la microscop în secreția auriculară, care are o culoare neagră, cu cruste aderente la pielea urechii.