de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Ca specie dominantă a planetei, oamenii distrug mult. Dar uneori, eforturile de conservare dau roade spectaculoase, ca o dovadă a faptului că răul făcut naturii poate fi reversibil în foarte multe cazuri și nu ține decât de voința umană ca lucrurile să se îndrepte pentru necuvântătoarele cu care împărțim această casă a noastră, a tuturor.
Ursul Panda, protejat în sanctuare dedicate
Secolul XXI a prezentat atât provocări, cât și triumfuri pentru eforturile de conservare a vieții sălbatice din întreaga lume. În timp ce multe specii se confruntă cu amenințări majore, cum ar fi pierderea habitatului și braconajul, numeroase persoane, organizații și guverne au lucrat neobosit pentru a proteja și a reface populațiile unora dintre cele mai periclitate necuvântătoare de pe planetă. O demonstrează una dintre cele mai relevante povești: cea a revenirii ursului Panda. Una dintre pietrele de temelie ale renașterii speciei în China a fost înființarea de rezervații protejate, sanctuare în care urșii Panda pot prospera fără amenințările imediate reprezentate de activitățile umane și de distrugerea habitatului. Cooperarea internațională a jucat, de asemenea, un rol crucial în sprijinirea eforturilor de conservare a Chinei, furnizând resurse financiare, expertiză și cunoștințe științifice.
Interzicerea insecticidelor a refăcut populațiile de vulturi pleșuvi
La mijlocul secolului al XX-lea, populațiile de vulturi pleșuvi, pasăre națională în SUA din secolul al XVIII-lea, au început să scadă dramatic. Utilizarea pe scară largă a substanțelor chimice a contaminat lanțul trofic și a slăbit cojile de ouă ale acestei specii emblematice, afectându-le masiv succesul reproductiv. Distrugerea habitatelor a exacerbat și mai mult luptele exemplarelor pentru supraviețuire. La începutul anilor 1960, populația vulturului pleșuv era practic în pragul dispariției. Recunoscând gravitatea situației, guvernul SUA a luat măsuri rapide pentru a proteja vulturul pleșuv. În 1967, pasărea a fost listată ca specie pe cale de dispariție, iar protecția juridică s-a dovedit un pas crucial în protejarea populațiilor rămase și prevenirea declinului. Interzicerea folosirii insecticidului DDT, la începutul anilor 1970, a jucat un rol esențial în recuperarea vulturului pleșuv. Eforturile de restabilire a habitatelor au oferit un sprijin suplimentar pentru renașterea speciei. Succesul a fost atât de vizibil, încât patru decenii mai târziu, vulturul pleșuv a ieșit de pe lista speciilor amenințate cu extincția.
Condorul californian zboară din nou
La un moment dat, din specia emblematică a condorului californian mai existau 22 de exemplare. Extincția era cauzată de otrăvirea cu plumb din ingerarea muniției uzate, pierderea habitatului și provocările unui mediu în schimbare. A fost momentul în care o țară întreagă a trecut la eforturi de conservare. Prin sisteme dedicate de creștere în captivitate și monitorizare continuă, meticuloasă, populația acestor păsări superbe, simboluri ale libertății și forței, cu o anvergură a aripilor de trei metri, a crescut la peste 500 de exemplare. Astăzi, aceste păsări rezistente, cândva aproape dispărute, sunt o mărturie vie a ceea ce se poate realiza prin determinare colectivă și dăruire pentru conservare.
Mândria comunităților locale protejează rinocerii negri
Rinocerii negri au fost pe cale de dispariție, dar conservaționiștii, eforturile de combatere a braconajului și programele bazate pe sprijinul comunităților din Africa au fost esențiale în realizarea refacerii populațiilor acestei specii magnifice. Practic, organizațiile de conservare, guvernele și comunitățile locale s-au reunit pentru a proteja aceste necuvântătoare. Aceste inițiative au stimulat și un sentiment de mândrie locală, iar oamenii locurilor unde trăiesc rinocerii s-au implicat direct în eliminarea braconajului masiv, care decimase populațiile de rinoceri negri. De pildă, guvernul din Namibia a permis comunităților locale să gestioneze populațiile de rinoceri de pe terenurile lor, generând un model de conservare care s-a extins până când rinocerul negru nu a mai fost o specie în pragul extincției.
Efort global conjugat pentru întoarcerea balenelor din pragul extincției
Balena albastră este un gigant magnific, cel mai mare de pe Terra, simbol al măreției oceanului, care depășește 30 de metri lungime și cântărește peste 200 de tone. Vânate fără încetare pentru grăsimea, carnea și oasele lor valoroase, populațiile de balene albastre au scăzut până în pragul dispariției. Dar, așa cum au știut să le decimeze, oamenii au știut și să învețe să le protejeze. Eforturile de conservare și de refacere a splendidei specii au fost internaționale: Comisia Internațională de Vânătoare a Balenelor a elaborat un moratoriu pentru vânătoarea comercială de balene și a desemnat sanc- tuare pentru aceste mamifere, s-a înființat cea mai mare arie marină protejată din lume în Marea Ross, care ajută la protejarea balenei albastre din Antarctica și s-a abordat problema pescuitului excesiv în Oceanul de Sud. Acești pași au pus bazele pentru recuperarea speciei. În ceea ce privește soarta balenei-cu-cocoașă, aceasta era la fel de sumbră la un moment dat: populațiile scăzuseră cu 90% în doar câteva decenii. O dată în plus, comunitatea internațională a început un efort conjugat, mondial, pentru salvarea acestor uriași blânzi ai oceanelor - pe lângă interzicerea vânătorii, au fost implementate numeroase măsuri de conservare care au inclus înființarea de zone marine protejate, în care aceste superbe exemplare se pot reproduce și își pot hrăni puii în siguranță. De când au fost puse în aplicare interdicțiile și măsurile de conservare, populațiile de balene-cu-cocoașă s-au redresat constant, cu o rată numerică estimată la 7% pe an.
Lupul cenuşiu, reintrodus în sălbăticie
Este dificil de imaginat, dar lupul cenușiu a fost în pragul extincției la un moment dat - vânătoarea, distrugerea habitatului și concepțiile greșite despre amenințarea pe care ar fi reprezentat-o la adresa animalelor domestice au dus la o scădere drastică a speciei - doar câteva populații mai supraviețuiau în zone izolate. Ecologiștii au punctat și repetat rolul critic pe care acești prădători de vârf îl joacă în menținerea sănătății ecosistemului și și-au unit forțele pentru protecția și refacerea speciei. Programele de reintroducere de succes în natură au adus lupii cenușii înapoi în habitatele lor native din mai multe regiuni din America de Nord, marcând o piatră de hotar semnificativă în conservarea faunei. Prezența acestora a restabilit echilibrul ecologic și a reaprins fascinația pentru locurile sălbatice din America de Nord.