de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Creierul uman este uimitor, dar, deși inteligența oamenilor este incontestabilă, nu suntem singurele creaturi cu creier formidabil - performanțele acestui organ în lumea necuvântătoarelor le-au asigurat supraviețuirea, adaptarea și perpetuarea timp de milioane de ani.
40 de milioane de neuroni pe fiecare braț al caracatiței
În 2016, caracatița Inky a evadat dintr-un acvariu din Noua Zeelandă printr-o mică gaură, s-a strecurat spre o conductă de scurgere și a scăpat în ocean. Incidentul a uluit pe toată lumea, întrucât animalul ar fi avut nevoie de o inteligență specială pentru a duce la capăt așa ceva. Dar creierul creaturii este o minune a lumii naturale. O caracatiță trebuie să-și poată controla perfect toate cele opt brațe. Sistemul său nervos permite fiecărui braț să acționeze semiindependent de restul corpului. Spre deosebire de oameni, caracatițele au un creier principal între ochi, iar peste 60% dintre neuroni se află în interiorul brațelor - fiecare membru are 40 de milioane de astfel de neuroni. Aceștia acționează ca un „minicreier”, permițând fiecărui tentacul să proceseze informații senzo- riale și să-și determine propriile mișcări. Prin urmare, caracatițele au efectiv nouă creiere, ceea ce face activități precum căutarea hranei mult mai ușoare. Creierul central acționează ca un centru de control, luând decizii care afectează supraviețuirea animalului, lăsând în același timp hotărâri mai puțin importante brațelor individuale. În mod fascinant, experimentele arată că brațele caracatiței continuă să prelucreze date și după ce au fost tăiate, demonstrând autonomia „minicreierului” creaturii.
Sistemul nervos central ocupă 80% din corpul păianjenilor
Crearea pânzelor complexe, cu remarcabile proprietăți tehnice și mecanice, necesită multă putere cerebrală pentru păianjeni, iar aceștia au un creier pe măsura sarcinii. Multe specii au acest organ enorm în comparație cu restul corpului, cu exemplarele din specii mai mici folosind chiar și 80% din întregul corp pentru a-și adăposti sistemul nervos central. Cercetătorii de la Smithsonian Tropical Research Institute au descoperit că unele arahnide mici sunt atât de „înțelepte”, încât creierul lor se extinde până în membre, umplând până la un sfert din suprafața picioarelor.
Antibioticele viitorului, în capul gândacilor
Oamenii de știință au lansat ipoteza că gândacii pot rezista unei catastrofe nucleare. Iar această abilitate incredibilă se datorează în mare parte creierului acestor insecte, care mai pot trăi chiar și după ce au fost decapitate. Practic, studiind această proprietate neobișnuită a gândacilor, cercetătorii au observat că creierul gândacilor este atât de formidabil încât ar putea furniza chiar și linii de antibiotice ale viitorului. Mai mult, gândacii au aglomerări de țesut nervos în fiecare secțiune a corpului, ceea ce le permite continuarea funcțiilor chiar și după înlăturarea capului.
Tunicatele își autodegenerează organul principal
Tunicatele, modeste și discrete creaturi marine vertebrate, au două creiere, măduvă a spinării și neuroni care controlează mișcarea. Aceste animale se atașează permanent de fundul oceanului, iar pentru că din acest moment nu mai au nevoie de creierul responsabil de mișcare, corpul acestui animal reabsoarbe unul dintre organe și cordoanele nervoase care îl leagă de trunchi. Modul în care animalul își degenerează sistemul nervos are implicații surprinzătoare pentru oameni - cercetările arată că genele care provoacă neurodegenerarea sunt similare cu cele care provoacă boala Alzheimer și alte tulburări ale creierului la oameni. Studierea absorbției creierului la tunicate ajută oamenii de știință să înțeleagă cum se dezvoltă afecțiunile neurodegenerative și, de asemenea, să studieze cum poate animalul să-și „elimine” un creier rămânând perfect funcțional ulterior.
Hrana calamarului uriaș îi trece prin mijlocul creierului
Calamarul uriaș are un „cioc” în partea din față a capului, ceea ce înseamnă că hrana trebuie să treacă prin… cap pentru a ajunge la sistemul digestiv. Această configurație uimitoare duce la o anatomie a creierului neobișnuită. Pentru a găzdui esofagul, calmarul uriaș are un creier în formă de… gogoașă. Prin urmare, tot ceea ce mănâncă necuvântătorul trece prin mijlocul creierului său. În aceste condiții, pentru că înghițirea bucăților mari poate deteriora creierul calamarului, creatura are în dotare echipamente excepționale, concepute de natură pentru a descompune mesele în bucăți ușor de gestionat, cu atât mai mult cu cât animalul nu are „dinți”.
Lipitoarea are 21 de grupuri de nervi care acționează ca „minicreiere”
Studiind lipitorile, creaturi primitive, specialiștii au ajuns la concluzia că acestea au un sistem nervos excepțional: 21 de grupuri de nervi de la mijlocul corpului acționează ca „minicreiere”, prin ganglioni multipli, care transportă semnale. Mai mult, creatura are două „creiere” principale, la cap și la coadă, ceea ce a confirmat în mare parte o credință străveche, care afirma că această târâtoare are 23 de creiere. Mai mult, experții au constatat că animalul este atât de adaptat, încât eliminarea unuia dintre creierele principale nu îl împiedică să poată înota, funcțiile sale fiind preluate imediat de restul sistemului nervos.
Pisica-de-mare se poate recunoaște în oglindă
Pisica-de-mare are un creier colosal și cel mai mare raport creier-corp dintre toate speciile de pești cartilaginoși. Aceste creiere mari au ca rezultat o inteligență impresionantă. Un studiu a descoperit că pisicile-de-mare se pot recunoaște într-o oglindă, semn de inteligență avansată văzut doar la alte câteva specii nonumane. Atunci când s-au aflat în fața propriilor reflexii, aceste animale extraordinare au manifestat comportamente neobișnuite, repetitive, demonstrând un anumit grad de conștientizare de sine. De asemenea, ca instrument principal de asigurare a supraviețuirii, creierul pisicii-de-mare le permite exemplarelor acestei specii să-și autoregleze temperatura corpului în apele mai reci, cu ajutorul unui „termostat” interior, o rețea complexă de vene și artere care înconjoară creierul animalului, menținându-l cald și funcțional.
257 de miliarde de neuroni asigură memoria legendară a elefanţilor
Creierul uriaș al elefanților este o adevărată capodoperă a naturii. „Desenat” perfect pentru a susține funcțiile fizice ale celei mai mari viețuitoare terestre, acest organ formidabil este și suficient de evoluat încât să determine specia să manifeste comportamente unice. Practic, toată viața elefantului, de la susținerea enormului său fizic până la abilitățile impresionante de memorie, sociale și de rezolvare a problemelor se datorează celor 257 de miliarde de neuroni din creierul pachidermelor.