de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
În timp ce oamenii se bazează pe meteorologi și aplicații meteo, unele specii din regnul animal au propriile lor reacții „meteorologice”, înrădăcinate în milenii de dezvoltare a instinctelor și abilităților de supraviețuire, care depind de condițiile de mediu.
Broaștele anunță ploaia
Deseori, alertele meteo de pe telefoanele mobile sofisticate pe care le folosesc oamenii vin după ce a trecut furtuna. În lumea animalelor, avertizarea timpurie funcționează cu totul diferit și deseori mult mai eficient. Broaștele, de exemplu, au fost considerate secole la rând avertizori de ploaie - cu cât orăcăie mai vocal, cu atât este mai mare riscul de precipitații torențiale. Studiile au descoperit că numărul de broaște care apar în zilele ploioase sau înnorate poate fi de trei ori mai mare decât al celor care se pot observa în zilele însorite. Activitatea accentuată de avertizare se datorează creșterii nivelului de umezeală din sol, pe care batracienii îl percep și care determină aceste animale să anunțe nevoia de deplasare pe uscat. „Mulți specialiști au confirmat și clarificat observația tradițională conform căreia diferite specii de broaște au uneori o vocalizare distinctivă, un orăcăit anume care anunță ploaia înainte de vremea umedă”, detaliază specialistul Gordon Miller, de la Universitatea Seattle.
Vrăbiile se hrănesc frenetic înainte să se strice vremea
Nu mai există de multă vreme vreo îndoială că migrația păsărilor este afectată de vreme. Potrivit ornitologului Roger Lederer, de la Universitatea California, în timpul migrației de primăvară, vremea de la capătul sudic al unui centru de joasă presiune este perceput de zburătoare, iar acestea încep să se deplaseze spre nord, deoarece vântul predominant este dinspre sud. În toamnă, multe specii de păsări migratoare se deplasează spre sud, în spatele unui front rece, profitând de vânturi puternice, dar utile, care le diminuează efortul, „mânate” și de scăderea temperaturilor, pe care, de asemenea, o prevăd din timp, cu mult înainte să se producă efectiv. Pe de altă parte, un studiu extins a constatat faptul că o specie de vrăbii reacționează preventiv la presiunea atmosferică: atunci când aceasta este crescută, se trezesc foarte dimineață și sunt liniștite, iar când presiunea scade, încep să se hrănească frenetic, întrucât acesta este un semn de vreme rea pe cale să se întâmple.
Greierii, termometre naturale exacte
Sunetul minunat pe care îl scot greierii în nopțile calde de vară este, în lumea naturală, un avertisment meteo și un termometru natural. Mai precis, o cercetare a relevat faptul că simpla numărare a sunetelor scoase de un greier poate determina foarte precis câte grade sunt în mediul insectei. Această observație vine din 1897, de la fizicianul Amos Dolbear, care a constatat că numărându-se sunetele greierilor la 15 secunde și adăugându-se numărul 40, rezultă temperatura în grade Fahrenheit. Potrivit National Oceanic and Atmospheric Administration, din SUA, această abilitate uimitoare se datorează faptului că fiecare dintre aceste exemplare este un „ectoterm”, ceea ce înseamnă că temperatura corpului depinde de cea a mediului înconjurător. Pe măsură ce greierii se încălzesc, își pot freca aripile mai repede, iar sunetul este accelerat.
Furnicile ridică noi mușuroaie înainte de vremea umedă
Potrivit Weather Channel, furnicile sunt o altă specie care ia măsuri de precauție înainte de vremea rea - în primul rând construirea movilelor pentru protecție suplimentară sau „reparațiile” necesare, în principal acoperirea găurilor mușuroaielor. Concret, atunci când „simt” că vine vreme nefavorabilă, aceste insecte formidabile ridică noi colonii pe locuri mai înalte, deasupra solului care urmează să fie îmbibat cu apă, protejând astfel furnicile, larvele și depozitele de hrană. Construcțiile ajută, de asemenea, la aerarea solului din jurul cuibului, îmbunătățind ventilația în camerele subterane ale coloniei.
Păsările de apă își autoreglează temperatura labelor
Când sosesc temperaturile de îngheț, unele specii de păsări le „simt” dinainte, sesizează și că urmează modificări ale curenților și au dezvoltat un sistem extraordinar de supraviețuire: autoreglarea temperaturii corpului pentru a-și proteja labele. Potrivit Ducks Unlimited Canada, rațele sunt capabile să-și regleze temperatura picioarelor prin schimbul de căldură în contracurent. Mai precis, când labele unei rațe ating o suprafață rece, corpul păsării folosește un sistem de schimb de căldură și reduce temperatura sângelui care curge către labe - sângele arterial mai cald este răcit de cel venos care se întoarce și care, la rândul său, este ușor de încălzit. Acest sistem este atât de eficient, încât doar 5% din căldura totală a corpului rațelelor, gâștelor și altor păsări de apă se pierde prin labe. De asemenea, aceste păsări pot simți dinainte că temperaturile urmează să scadă brusc și semnificativ, iar acest lucru este ușor de observat când încep să alterneze ridicarea labelor, băgând câte una în pene, pentru a conserva căldura.
„Staţii“ de colectare a datelor
Oamenii de știință din lume se bazează pe o rețea sofisticată de sateliți, geamanduri oceanice, stații meteo, baloane și alte tehnologii pentru a ajuta la prezicerea vremii și la evaluarea efectelor globale ale schimbărilor climatice asupra peisajelor terestre, oceanelor și atmosferei. Observând uimitoarele abilități ale unor animale de a face același lucru, cercetătorii de la Centrul Yale pentru Biodiversitate și Schimbare Globală și cei de la Institutul „Max Planck” au emis ipoteza ca în viitor necuvântătoarele să fie echipate cu senzori moderni și astfel să poată oferi date localizate și în timp util despre condițiile de mediu afectate de schimbările climatice, pe care tehnologia actuală nu le poate obține. „Putem literalmente transforma animalele în «stații» meteorologice de zbor, de înot și de mers pe jos”, susține specialistul Diego Ellis Soto, care, într-un material publicat în revista Nature Climate Change, descrie deficiențele metodelor actuale de colectare a datelor despre vreme și climă, pe de o parte, iar pe de altă parte, abilitățile naturale de „meteorologi” ale animalelor și potențialul acestora de a deveni adevărate stații meteo. Potrivit experților, astfel s-ar îmbunătăți semnificativ măsurătorile despre temperatura aerului, salinitatea oceanului și poluare, precum și despre metabolismul propriu al animalelor, adaptarea acestora și sistemele pe care le folosesc pentru a prevedea schimbările de mediu.