de Roxana-Ioana Ancuța
Stresul reprezintă o reacție biologică normală a organismului, având impact atât asupra oamenilor, cât și a animalelor de companie. La pisici și câini, stresul poate apărea sub diverse forme, inclusiv prin comportamente precum linsul excesiv, agresivitatea sau retragerea socială. Este esențial să recunoaștem aceste semne pentru a interveni prompt, asigurând astfel bunăstarea prietenilor noștri necuvântători. La fel de importantă este și cunoașterea strategiilor eficiente pentru crearea unui mediu stabil și iubitor care să contribuie la reducerea anxietății și să protejeze sănătatea fizică și mentală a acestora.
Dacă pisica se toaletează excesiv, poate fi un rezultat al anxietății
Felinele pot prezenta diverse comportamente care indică stresul. Este adevărat că ele își petrec o mare parte din timp curățându-se, dar dacă observați că pisica voastră se linge excesiv sau își toacă blana până la punctul de a rămâne fără păr în anumite zone, acestea pot fi semn de anxietate. De asemenea, dacă observați că începe să se ascundă în locuri neobișnuite sau evită contactul social, acest comportament poate indica, fără doar și poate, faptul că se simte nesigură ori stresată. Dacă însă o pisică devine neglijentă cu igiena personală, nemaipreocupându-se de spălarea blăniței, este și acesta un fapt care semnalizează că felina poate suferi de stres sau de o stare generală de disconfort. Tot din categoria semnelor care anunță probleme de sănătate ale animăluțelor de companie intră și urinatul în afara litierei, care se traduce printr-o formă de comunicare a anxietății sau a fricii, comportament comun atunci când acestea se simt amenințate ori nesigure.
Agresivitatea față de oameni sau de alte animale
Agresivitatea față de oameni sau de alte animale - cum ar fi zgârierea, mușcarea sau chiar mirolăitul agresiv - poate fi la rândul ei un indicator că pisica voastră este sub influența stresului. La fel cum este și mieunatul excesiv și constant.
Când felina își pierde pofta de mâncare, un motiv ar fi boli ale organelor interne
Cauzele comune ale pierderii poftei de mâncare la pisici pot fi schimbările în dietă (cum ar fi trecerea de la hrană uscată la hrană umedă sau viceversa), disconfortul apărut în urma mutării într-o nouă locuință, sosirea unui nou animal sau chiar modificări în rutina zilnică a stăpânului, probleme dentare, diverse boli, inclusiv infecții virale (de exemplu, FIV sau FeLV), boli ale organelor interne (ficat, rinichi) sau cancer, obstrucții gastrointestinale (ingerarea unor corpuri străine sau acumularea de ghemotoace de păr care pot bloca tractul digestiv al pisicii), probleme respiratorii, gustul și textura alimentelor.
Lipsa de socializare poate duce la plictiseală și sentimente de izolare
Trebuie știut că orice fel de experimente traumatizante pot genera comportamente compulsive din partea lor, asta însemnând activități repetitive precum alergatul în cercuri sau linsul repetat a unei anumite zone a corpului. Stresul cronic poate provoca probleme digestive precum diareea sau constipația, ceea ce necesită atenție medicală imediată. Este cunoscut faptul că pisicile au nevoie de stimulare mentală și de interacțiune regulată cu oamenii, astfel că lipsa de socializare poate duce la plictiseală și sentimente de izolare, crescând nivelul de stres. Pe lângă toate cele menționate, experiențele înfricoșătoare, cum ar fi furtunile puternice, atacurile altor animale sau vizitele la veterinar, pot lăsa o impresie durabilă asupra pisicii, provocând frică, panică, disconfort și anxietate. La fel și sunetele puternice, precum sirenele, tunetele sau aspiratoarele. Persoanele care locuiesc la casă, având în gospodărie mai multe pisici sau alte animale, trebuie să aibă în vedere că între viețuitoare se naște competiția pentru resurse (hrană, apă, spațiu), un alt motiv de stres și tensiuni între ele. Așadar, prin identificarea acestor factori declanșatori ai stresului la pisici, proprietarii pot lua măsuri proactive pentru a reduce impactul negativ asupra sănătății mentale a animalelor pe care le dețin și de care au grijă.
Mutatul într-un mediu necunoscut îi poate destabiliza pe câini
La rândul lor, câinii manifestă stresul prin diferite comportamente: agitație, mișcări neliniștite, alergatul în cerc sau linsul excesiv al labei care poate duce la iritații și leziuni. De asemenea, dacă un câine nu mai mănâncă, în afară de faptul că denotă probleme de sănătate, acesta poate fi și un semn clar că se află sub influența stresului. Ca și în cazul pisicilor, vocalizarea excesivă - mârâitul sau lătratul neobișnuit - pot indica un disconfort evident.
Patrupezii care nu aleargă suficient pot deveni apatici
Factorii care contribuie la stresul și confuzia câinilor pot fi multipli, fiecare având un impact diferit asupra sănătății și conduitei acestora, însă principalele cauze ar fi schimbările de mediu, separarea de părinții săi (o formă comună de stres la câini, care apare atunci când aceștia sunt lăsați singuri pentru perioade lungi de timp), sunetele puternice, cum ar fi petardele sau tunetele, singurătatea, izolarea, mediul tensionat în care trăiesc, evenimentele traumatice anterioare (abuzuri sau atacuri din partea altor animale), modificările semnificative în programul zilnic al câinelui (ora la care este hrănit animalul sau la care au loc plimbările regulate) și lipsa stimulării fizice și mentale. Câinii care nu beneficiază de suficiente exerciții fizice sau provocări intelectuale pot deveni apatici din cauza plictiselii sau a acumulării energiei neconsumate.
Creaţi-le un mediu sigur!
În general, pentru a sprijini animalele în gestionarea stresului, proprietarii pot implementa o serie de strategii eficiente. Aceste măsuri, care sunt esențiale pentru asigurarea bunăstării animalelor de companie, includ următoarele aspecte: crearea unui mediu sigur (este crucial ca animalele, cum ar fi pisicile, să dispună de un spațiu liniștit unde se pot retrage atunci când simt nevoia. Acest loc ar trebui să fie ferit de zgomote puternice și agitație, oferindu-le astfel un refugiu confortabil), jucării stimulative care combat plictiseala contribuind și la dezvoltarea abilităților cognitive ale companionilor noștri cu lăbuțe, examinări veterinare periodice esențiale pentru identificarea posibilelor probleme medicale, activitatea fizică, necesară în eliberarea energiei acumulate și eficientă în reducerea riscului comportamentelor problematice, stabilirea unei rutine constante (câinii, în special, se simt mai în siguranță într-un mediu previzibil), recompensarea comportamentelor care nu doar că le oferă un sentiment de realizare, dar contribuie și la consolidarea legăturii cu proprietarul.