Main menu

header

Dirofilarioză - Boala transmisă de ţânţar

Atât câinii, cât şi pisicile pot fi afectate de boli parazitare
    Dirofilarioza este o afecţiune parazitară, produsă de Dirofilaria Immitis, transmisă de ţânţar. Aceasta îi afectează atât pe câini, cât şi pe pisici. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus cum se transmite această boală şi care sunt simptomele ei.

Cazurile sunt în creştere
    Parazitul dirofilariozei este localizat la nivel cardiovascular. „Acesta produce leziuni endoteliale, tromboză şi afectează funcţiile circulatorii, pulmonare, renale sau hepatice”, ne-a spus medicul veterinar. Sunt susceptibili la îmbolnăvire atât câinii, cât şi pisicile, dar sunt mai predispuşi indivizii care petrec mult timp în aer liber sau în zonele unde evoluează boala. Din păcate, în acest moment, numărul de cazuri din zonele urbane este în creştere.

Simptomele pot apărea şi după şapte luni de la infestare
    Animalele afectate prezintă puţine semne de boală specifice. Se pot observa totuşi: tuse pasageră, intoleranţă la efort şi, în cazuri severe, cahexie (slăbiciune), sincopă (pierderea cunoştinţei), ascită (acumularea de lichid în abdomen) şi respiraţie îngreunată. Aceste simptome pot apărea chiar şi la şapte luni după infestare.

Depistarea se face prin analize
    Pentru depistarea bolii trebuie efectuate analize. „Examenele sangvine relevă anemie, eozinofilie, proteinurie, iar examenul biochimic poate constata prezenţa unei insuficienţe renale sau chiar hepatice. Principalele modificări se văd la nivel radiologic, când se observă modificări ale ariei cardiace, la nivel pulmonar şi al marilor vase. Totuşi, cel mai elocvent test este cel hematologic microscopic direct, când se sesizează prezenţa microfilariilor (stadii larvare) în frotiu”, a completat specialistul. Dacă aveţi întrebări legate de aceşti paraziţi externi şi de alte pericole ce le pândesc pe animalele dumneavoastră de companie vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16E, sector 5, număr de telefon 021/348.05.30.

Daniela Purgaru

 

Cămila de acum un milion de ani

O echipă de paleontologi a descoperit recent în deşertul sirian mandibula unui animal provenind dintr-o specie până în prezent necunoscută, cu o talie miniaturală, ce a trăit în urmă cu aproximativ un milion de ani, foarte asemănătoare cu o cămilă.

Găsită la nord-est de Damasc
Fragmentul de mandibulă a fost descoperit în urmă cu o lună în apropiere de localitatea Khowm, din regiunea Palmyra, la nord-est de Damasc, conform lui Heba al-Sakhel, directorul Muzeului Naţional al Siriei şi coordonatorul echipei de paleontologi siriano-elveţieni ce a realizat această descoperire.

„Vaporul deşertului”, înalt de patru metri
În urmă cu un an, aceeaşi echipă a descoperit în Siria rămăşiţele fosile ale unei cămile gigantice, ce a trăit în urmă cu 100.000 de ani. Acest animal, supranumit şi „Vaporul deşertului”, avea o înălţime de până la patru metri, fiind de două ori mai mare decât cămilele din prezent, şi având o talie apropiată mai degrabă de cea a elefanţilor africani din prezent.
Scara evoluţiei acestui animal
Noua descoperire a cămilei pitice, alături de cea a cămilei uriaşe, poate oferi o serie de informaţii importante cu privire la evoluţia acestor animale. Mandibula cămilei pitice reprezintă cel mai vechi fragment fosil al unui astfel de animal descoperit până în prezent în Orientul Mijlociu şi probabil este şi cel mai vechi fragment de cămilă descoperit în lume.

Daniela Purgaru

Tardigradele supravieţuiesc vidului şi radiaţiilor spaţiale

Tardigradele, mici animale nevertebrate cu opt picioare, ce măsoară cel mult doi milimetri, cunoscute pentru rezistenţa lor excepţională, au supravieţuit vidului şi radiaţiilor spaţiale. Cercetătorii le studiază în continuare uimitoarea capacitate de adaptare, pentru a încerca să adopte tehnicile acestora.

 Se hrănesc cu resturi de rocă
   Până în prezent sunt cunoscute circa 600 de specii diferite de tardigrade, ce se hrănesc cu alte animale mai mici şi cu detritus (material rezultat din fărâmiţarea rocilor prin acţiunea agenţilor externi). Acestea se află la toate latitudinile, în oceane şi pe sol, acolo unde există vegetaţie şi apă.

Se pot resuscita după mai mulţi ani
   Deoarece habitatul lor natural, muşchi şi licheni, suferă adesea secete prelungite, aceste animale mici sunt capabile, după ce s-au deshidratat în mare parte singure, să se resusciteze chiar şi după mai mulţi ani. Oamenii de ştiinţă le-au folosit într-un experiment, pentru a le testa rezistenţa. Astfel, ei le-au „îmbarcat” la bordul capsulei spaţiale europene FOTON-M3, lansată în septembrie 2007 de o rachetă rusă Soiuz-U, şi le-au expus vidului spaţial la 270 km altitudine.
Read more: Tardigradele supravieţuiesc vidului şi radiaţiilor spaţiale

Aflaţi câţi pui va avea animalul favorit

Ecografia femelei gestante

    Vă doriţi de mult puiuţi de la patrupedul dumneavoastră şi acum vreţi să aflaţi mai repede dacă monta a reuşit? Aveţi o pisică sau o căţea care tocmai a născut şi vreţi să vă asiguraţi că nu au mai rămas resturi în uter? În aceste cazuri puteţi apela la ecografie. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus când este utilă această procedură şi cum se realizează. Dacă pisica sau căţeaua dumneavoastră a rămas afară nesupravegheată în timpul perioadei de călduri, este posibil să fie gestantă. În acest caz trebuie să aflaţi dacă în urma montei accidentale în uter se dezvoltă sau nu puişori. Acest lucru este valabil şi în cazul montelor dirijate sau al inseminărilor artificiale.

După 28 de zile se identifică sarcina
    Dintre  metodele disponibile, cea mai convenabilă pentru depistarea şi supravegherea gestaţiei este tehnica ecografică. „Prin aceasta se poate confirma prezenţa fetuşilor încă de la vârsta de 17 zile la pisică şi 20 de zile la căţea, când se observă activitatea cardiacă fetală. Dar, pentru un diagnostic precis, vârsta optimă de identificare a gestaţiei este de 28 de zile”, ne-a spus medicul veterinar. După 30 de zile de la montă se pot observa la ecografie oasele, iar după 40 de zile se pot vedea plămânii şi ficatul. Acum medicul poate evalua funcţiile cardiace şi mişcările fetale şi poate descoperi din timp unele infecţii. De asemenea se poate aproxima numărul puilor. O nouă ecografie se face după fătare, pentru a se asigura că nu există complicaţii.
Read more: Aflaţi câţi pui va avea animalul favorit

American Curl, felina cu urechi de Mickey Mouse

Pisica din rasa American Curl este considerată printre cele mai caraghioase feline, din cauza urechilor sale îndoite, care sunt rezultatul unei mutaţii spontane.
 Rezultatul unei mutaţii genetice
   Rasa de pisici American Curl a apărut recent, în 1981, în Statele Unite ale Americii, când o femelă neagră, cu părul lung şi mătăsos, cu urechile de o formă neobişnuită a fost găsită şi adoptată de familia Ruga. La scurt timp, felina a născut şi din patru pisoiaşi, doi aveau urechile îndoite. După ce au fost întrebaţi ce se întâmplă, doctorii au concluzionat că este vorba despre o mutaţie genetică. Practic, gena care a cauzat îndoirea urechii a urmărit un singur tipar dominant. Încrucişarea selectivă a acestei rase noi a apărut în 1983.

Orice culoare a blăniţei este acceptată
   Pisica din rasa American Curl are o talie medie, este elegantă, are o expresie blândă şi este mereu alertă. Poate avea atât părul lung, dar şi scurt, ambele varietăţi având părul moale, mătăsos, lucios şi lipit de corp. Toate culorile şi modelele sunt acceptate, inclusiv culorile solide, tigratul pe fond cenuşiu, calico, culoarea carapacei de broască, fumuriu, cenuşiu, bicolor şi modelul colorpoint (specific siamezelor). Coada este stufoasă. Caracteristica distinctivă a acestei rase este forma unică a urechilor. Acestea sunt ridicate şi deschise, îndoite în spate. La pui, urechile se lasă după trei-patru zile de la naştere şi abia după patru luni se stabileşte forma finală.
Read more: American Curl, felina cu urechi de Mickey Mouse

Delicii pentru căţei

   De ziua căţeluşului dumneavoastră sau la diferite ocazii este bine să îl răsfăţaţi puţin şi din punct de vedere alimentar. Acest lucru nu înseamnă însă să îi daţi hrană gustoasă, dar interzisă lui, ci să îi preparaţi în casă anumite bunătăţi sănătoase, ce îl vor face să dea din coadă de plăcere.

Optaţi pentru ingrediente sănătoase
   Pe lângă hrana din comerţ destinată câinilor îi puteţi prepara patrupedului dumneavoastră câteva feluri de mâncare „legale” şi gustoase. Nu trebuie decât să vă folosiţi imaginaţia. Astfel, utilizând câteva ingrediente sănătoase (orez, carne de pui sau de curcan ori de vită, ficat de vită sau de pasăre, pipote şi inimi, tărâţe, făină de oase, ulei de porumb, brânză de vaci, iaurt, ouă, drojdie de bere, conopidă, sfeclă, morcovi, fasole verde, fulgi de porumb sau de ovăz, verdeaţă proaspătă etc.), puteţi realiza zeci de combinaţii.

    Iată câteva reţete pe care le puteţi realiza pentru început: Biscuiţi  O ceaşcă plină cu fulgi de porumb, puţină sare iodată, două ceşti cu făină integrală, un ou, trei linguriţe cu ulei de porumb, două linguriţe cu pătrunjel tocat şi 750 ml de supă de pasăre. Încălziţi cuptorul. Amestecaţi fulgii cu sarea şi făina într-un bol. Puneţi oul cu pătrunjelul, uleiul şi supa într-un castron mai mare. Adăugaţi amestecul din primul bol, până când ajungeţi la o cocă cremoasă, pe care o frământaţi şi cu care întindeţi apoi o foaie de un centimetru grosime. Tăiaţi-o în forme diferite, apoi coaceţi-o 15 minute pe o tavă uşor unsă cu ulei. Sunt excelenţi pentru căţei.
Read more: Delicii pentru căţei

Pagina necuvantatoarelor - A murit cea mai bătrână gorilă din captivitate

Cea mai bătrână gorilă aflată în captivitate a murit la 6 septembrie, la Grădina Zoologică din Dallas, Statele Unite ale Americii.

Cancerul a învins-o!
   Gorila Jenny, în vârstă de 55 de ani, a fost eutanasiată după ce medicii de la Grădina Zoologică din Dallas au constatat că tumoarea de la stomac de care suferea nu putea fi tratată. În ultima vreme, din cauza bolii, Jenny nu mai putea să mănânce şi să bea nimic şi, din această cauză, oficialii Grădinii au luat decizia de a o eutanasia. În luna mai a acestui an, Jenny împlinise 55 de ani şi a fost declarată cea mai bătrână gorilă din lume aflată în captivitate.
Daniela Purgaru

Pagina necuvantatoarelor - Păsările sunt la fel ca suporterii înfocaţi

   Grupurile rivale de păsări se comportă precum suporterii de fotbal, existând ocazii când acestea se întrec în concursuri de „scandări”, conform unui nou studiu efectuat de cercetătorii britanici. Potrivit studiului realizat de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, păsările din grupurile învinse în dispute se compătimesc unele pe altele, în timp ce acelea mai în vârstă le încurajează pe tinere să-şi adune forţele, pentru o altă bătălie.

Confruntările nu se sfârşesc cu violenţă
    Autorii studiului au precizat că acest comportament a fost observat la o specie de păsări din sudul Africii, Phoeniculus Purpureus. Acestea trăiesc în grupuri unite, formate din 10-12 exemplare, iar grupurile rivale se ciocnesc frecvent în concursuri de „scandări”, ce pot dura până la 45 de minute. Confruntările nu se sfârşesc cu violenţă, însă unul dintre cele două grupuri trebuie să se recunoască învins, lăsând grupul învingător să îi invadeze teritoriul şi să acapareze hrana din zonă.
„Steagul păcii”
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Păsările sunt la fel ca suporterii înfocaţi

Pagina necuvantatoarelor - Bolile transmise de paraziţii externi

    Ca urmare a modificărilor climatice şi a circulaţiei animalelor, se observă o multiplicare a unor potenţiali paraziţi ai câinelui, la fel şi răspândirea bolilor care, de obicei, rămâneau cantonate în anumite areale geografice. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt cei mai cunoscuţi paraziţi externi şi afecţiunile pe care aceştia le transmit. „Parazitismul extern al câinelui poate fi grupat în parazitism cu căpuşe, purici şi ţânţari”, ne-a spus medicul veterinar. „Prevenţia acestor afecţiuni este în exclusivitate legată de deparazitarea externă corectă, aşa cum este recomandată de medicul veterinar”, a completat acesta.

Căpuşele provoacă meningoencefalita virală
   Dintre speciile implicate cel mai des în transmiterea unor boli grave se pot aminti: Ixodes, Amblyomma, Dermacentor şi Rhiphicephalus. Aceşti paraziţi sunt prin excelenţă hematofagi (se hrănesc cu sânge) şi sunt întâlniţi de primăvara, de când temperatura creşte peste 10° Celsius, şi până toamna târziu. Afecţiuni transmise:  - Babesioza, produsă de Babesia spp.; - Hemobartoneloza, produsă de Hameobartonella spp.; - Bartoneloza, produsă de Bartonella spp.; - Leishmanioza, produsă de Leishmania spp.; - Ehrlichioza, produsă de Ehrlichia spp.; - Borelioza, produsă de Borelia spp.; - Tularemia, produsă de Francisella tu­larensis; - Meningoencefalita virală, produsă de Flaviviridae.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Bolile transmise de paraziţii externi

Pagina necuvantatoarelor - Dogul argentinian, câinele aproape perfect

   Dogul argentinian este una dintre cele mai noi rase de câini, fiind creată în secolul trecut, în centrul Argentinei, la Cordoba la Coloniale. Scopul iniţial a fost obţinerea unui patruped perfect adaptat pentru vânătoarea de pume şi de mistreţi (de 200-300 kg). Cu timpul însă, această rasă, datorită frumuseţii sale şi a capacităţilor protective, a devenit foarte căutată pentru viaţa de familie.

 Rezultatul încrucişării a zece rase
    La formarea dogului argentinian au fost folosite zece rase: bulldog, bull terrier, câine de Pirinei, mastiff de Pirinei, dog german, mastiff, boxer, pointer, Irish wolfhound şi dog de Bordeaux. Bull terrierul şi ciobănescul de Pirinei sunt responsabili pentru culoarea albă a acestui câine, dogul german, pentru format, pointerul a influenţat forma capului, iar celelalte rase au lăsat urme în fenotip. Au fost necesare 13 generaţii pentru a fixa rasa. În 1947, caracteristicile rasei au fost fixate şi s-a publicat primul standard oficial.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Dogul argentinian, câinele aproape perfect

Pagina necuvantatoarelor - Lădiţă cu nisip pentru pisici educate si curate

    Aţi ales o pisicuţă drept animal de companie? Cu siguranţă că până acum aţi învăţat-o să îşi facă nevoile la tăviţa cu nisip (litiera). Totuşi, nici aşa nu aţi scăpat de griji. Iată ce trebuie să faceţi pentru a avea o pisică educată.

Curăţaţi zilnic tăviţa!
- pisicile adoră curăţenia şi, dacă nisipul nu este curat, s-ar putea să vă treziţi că felina dumneavoastră îşi va face nevoie în alte locuri din casă. De aceea este imperativ să-i schimbaţi nisipul zilnic;
- când schimbaţi nisipul spălaţi tava cu apă şi cu detergent, dar niciodată cu produse pe bază de amoniac. Înainte de a pune nisip curat, lăsaţi tava să se usuce. Cel mai bine e să o tapetaţi cu o folie de plastic, apoi să turnaţi nisip;
- stratul de nisip e indicat să aibă circa zece centimetri;
- nu aşezaţi niciodată tăviţa cu nisip lângă locul unde stau castroanele cu apă şi cu mâncare, pentru că s-ar putea ca pisicii (care are simţul olfactiv de zeci de ori mai bun decât al nostru) să nu îi placă să mănânce unde îşi face nevoile.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Lădiţă cu nisip pentru pisici educate si curate