de Veronica Zărescu

Ticurile sunt mişcări rapide, repetate şi involuntare, care apar, de regulă, în jurul vârstei de 4 ani. Sunt uneori însoţite de un comportament agitat. Se opresc în timpul somnului şi pot fi controlate prin voinţă câteva minute, mai ales când copilul face o activitate care îl solicită foarte mult.

Micuţul are nevoie de afecţiune
Potrivit specialiştilor, ticurile exprimă o tensiune eliberată prin mişcări, gesturi sau cuvinte. În general, aceste mişcări se manifestă, pe o scurtă perioadă, atunci când copilul trăieşte un moment emoţional major. Intrarea la grădiniţă, sosirea unui frăţior, decesul unei persoane apropiate sau o mutare, de exemplu, pot declanşa un stres pentru micuţ. La fel, copiii care resimt o puternică presiune educativă îşi pot exprima tensiunea prin ticuri. Reacţia părinţilor faţă de aceste manifestări de tulburare va determina în mare parte evoluţia ticului. Cerându-i copilului să se oprească creştem tensiunea interioară şi îl lăsăm singur cu suferinţa lui emoţională. De asemenea, medicii psihologi sunt de părere că ironia şi observaţiile neplăcute îi vor creşte anxietatea şi vor intensifica necesitatea de a-şi exterioriza tensiunea. Un copil care are ticuri are nevoie să fie domolit, înţeles şi susţinut.

Sfaturi pentru „vindecare”
Identificarea şi înlăturarea cauzelor responsabile de apariţia ticurilor în perioada copilăriei pot duce la dispariţia lor şi la restabilirea echilibrului emoţional al micuţului. Aşa că ţineţi cont de următoarele recomandări ale specialiştilor şi întindeţi o mână de ajutor copilului dumneavoastră:
- să nu-i cereţi să se oprească;
- arătaţi-vă disponibili;
- încercaţi să descoperiţi ce provoacă această tensiune. Observaţi în ce moment se manifestă ticurile;
- vorbiţi deschis cu el despre cauzele posibile ale acestei nelinişti;
- acordaţi-i zilnic momente de tandreţe. Îi va reda încrederea în sine şi îl va ajuta să depăşească stresul.
Dacă totuşi ticurile durează, se intensifică sau chiar se înmulţesc, atunci nu ezitaţi să vorbiţi cu medicul pediatru sau să consultaţi un psiholog.