de Veronica Zărescu

Boala zgârieturii de pisică este o infecţie bacteriană ce provoacă, de cele mai multe ori, umflarea nodulilor limfatici. După cum îi spune şi denumirea, afecţiunea este transmisă prin zgârietura, muşcătura sau chiar numai prin contactul cu saliva mâţei. Bartonella henselae, bacteria cauzatoare a bolii, nu îmbolnăveşte felina, aceasta putând să o poarte luni întregi, fără probleme.

Leziunea nu este dureroasă
La câteva zile după zgârietură sau după muşcătură apare o mică umflătură nedureroasă, numită leziune de inoculare. Confundată de multe ori cu o înţepătură de insectă, leziunea nu este dureroasă şi dispare destul de repede. În câteva săptămâni, unul sau mai mulţi noduli limfatici aflaţi în apropierea zonei de inoculare se umflă şi devine dureroasă. Boala zgârieturii de pisică nu se transmite de la o persoană la alta, iar după ce este contactată imunizează organismul pentru tot restul vieţii.

Spălaţi bine rana cu apă şi cu săpun
Dacă vă îngrijorează boala zgârieturii de pisică, nu este obligatoriu să scăpaţi de mâţa sau de motanul familiei. Afecţiunea, relativ rară, are, în general, o evoluţie benignă, iar câteva măsuri de prevenire sunt foarte eficiente în limitarea riscului ca şi copilul dumneavoastră să se infesteze. Învăţaţi-l pe cel mic să evite pisicile vagabonde şi să nu se joace agresiv cu animalele de companie, caz în care ar putea fi zgâriat de acestea. De asemenea, nu lăsaţi copilul nespălat pe mâini după ce a intrat în contact cu pisica, iar dacă a fost zgâriat, spălaţi bine locul cu apă şi cu săpun.
Cele mai multe cazuri ale bolii zgârieturii de pisică trec fără tratament. Foarte rar este necesară intervenţia chirurgicală asupra nodulului inflamat sau administrarea unui tratament cu antibiotice.