de Veronica Zărescu
Lipsa afecţiunii materne are consecinţe nefaste pentru oricine, oricând ar interveni ruperea - definitivă sau parţială - dintre copil şi cea care i-a dat viaţă. Înainte de a abandona un copil, orice mamă ar trebui să se gândească însă cum va afecta viitorul şi dezvoltarea fiinţei pe care a adus-o pe lume şi pe care a purtat-o timp de 9 luni în pântece, şi ce fel de adult va deveni în consecinţă. Suferinţa cauzată de comportamentul mamei nu dispare niciodată!
Am să vă povestesc, pe scurt, un pasaj din viaţa unei tinere mămici pe care am cunoscut-o. La 16 ani s-a trezit singură, în Bucureşti, cu un copil, găzduită într-un centru maternal. Era terifiată de tot ceea ce i se întâmpla, de faptul că mama sa a refuzat să o ţină acasă, că s-a trezit printre străini cu un bebeluş în braţe, că tatăl copilului nu voia să facă parte din viaţa sa. Pur şi simplu nu ştia ce îi va rezerva viitorul.
Deşi avea doar 16 ani, m-a impresionat hotărârea cu care a luptat pentru a-şi păstra copilul, în ciuda eforturilor familiei de a o convinge să renunţe la el. Motivele invocate de apropiaţi erau multiple: „Eşti prea tânără”, „Nu ai niciun venit”, „Tatăl copilului nu te poate ajuta”, „Nu ai terminat şcoala”, „Noi nu te putem susţine financiar”. Era atât de timidă şi de speriată, că abia avea curaj să-şi spună numele.
În centrul maternal a locuit doi ani, până la majorat, perioadă în care personalul a fost familia sa, oferindu-i dragostea, atenţia şi tot suportul care-i erau necesare pentru a deveni independentă. Au fost doi ani în care am văzut-o suferind în vreme ce îşi punea o serie de întrebări sau trăgea diverse concluzii legate de comportamentul mamei sale („De ce ne-a părăsit?”, „De ce nu ne iubeşte?”, „Crede că dacă ne vedem ocazional e suficient?”, „Ce-i pasă, ea are familia ei!”). În momentul în care a plecat din centrul maternal era total transformată. Dintr-o fetiţă dependentă, speriată, devenise o femeie independentă, dornică să-şi întemeieze o viaţă frumoasă alături de fetiţa sa.
Cu toate acestea, nelămuririle şi suferinţa cauzată de comportamentul mamei nu vor dispărea niciodată.
