de Veronica Zărescu

Niciodată bebeluşul dumneavoastră nu plânge fără motiv. Chiar şi atunci când descoperă răsfăţul de a fi ţinut în braţe, el ştie de ce plânge şi unde doreşte să ajungă. Cel mai frecvent, micuţul plânge atunci când îi este foame, când vine Moş Ene pe la gene sau când are scutecul murdar.

Semn de durere sau de foame
Având în vedere că în primele luni de viaţă singura metodă a bebeluşului de a vă spune ceva este plânsul, va trebui să vă obişnuiţi cu fiecare tip de a vă cere ceva. De foame plânge într-un anumit fel, de oboseală sau de răsfăţ ţipă în alt mod. Mai sunt şi situaţiile în care copilul plânge că îl doare ceva. Aici este un pic mai greu să vă daţi seama care este cauza durerii. Se presupune că, până la vârsta de 4-5 luni, micuţul scânceşte din cauza colicilor. După 6 luni plânge şi este agitat atunci când încep să-i iasă dinţişorii sau pentru că a descoperit farmecul legănatului sau al ţinutului în braţe.

Ajutaţi-l să elimine aerul din burtică
Dacă bebeluşul nu are stare, se răsuceşte şi scânceşte, atunci este posibil să fie jenat de o râgâială. Recomandarea pentru a-l ajuta să elimine aerul este să-l luaţi în braţe, să-l ţineţi pe umăr şi să-l bateţi uşor pe spate cu palma. Dacă metoda nu îl ajută pe micuţ, atunci respectaţi următoarele sfaturi:
- ţineţi-l pe genunchi cu faţa în jos şi masaţi-l uşor pe spate. Este posibil să elimine gazele în momentul în care îl ridicaţi în poziţie verticală;
- susţineţi-l de mânuţe sau puneţi-l în premergător şi faceţi o mică plimbare prin casă. Mersul ar trebui să îl ajute să râgâie şi să se liniştească.