de Veronica Zărescu

Încă de pe vremea bunicii, tinerele mămici îşi adormeau pruncii fredonându-le câte un cântecel. Nu vă imaginaţi că toate femeile aveau voce sau ureche muzicală şi că melodia era cântată ca la radio. Simplul fapt că bebeluşul aude vocea mamei, iar tonalitatea este joasă şi armonioasă, îl linişteşte, îl face să se simtă în siguranţă şi adoarme.

Auzul se desăvârşeşte la 10 ani!
S-a demonstrat că, de la 3 luni, un copil este capabil să perceapă sunete de frecvenţă medie exact ca şi un adult. Astfel, nou-născutul îşi construieşte un spaţiu sonor esenţial dezvoltării personalităţii sale. Urechea devine o unealtă de explorare şi va ajunge la maturitate pe la 5 ani pentru sunetele ascuţite şi abia pe la 10 ani pentru cele joase.

Somn liniştitor
Vorbiţi mult cu intonaţie cu bebeluşul sau cântaţi-i şi faceţi multe gesturi, utilizaţi expresii faciale pentru a exprima ce spuneţi. Evitaţi zgomotele de fond permanente (radio, televizor) ce parazitează stimularea auditivă fină. Seara, la culcare, optaţi mai degrabă pentru fredonarea unei melodii simple decât să puneţi un CD, chiar dacă acesta are cântece de leagăn sau sunete liniştitoare din natură. Micuţul va adormi cel mai bine pe vocea mamei, pe care o cunoaşte încă din pântece. Pe lângă voce, el simte şi mirosul celei care l-a adus pe lume, beneficiază şi de o mângâiere şi de un pupic de noapte bună. Toate acestea sunt ingredientele unui somn bun şi ale unei nopţi liniştite.