de Veronica Zărescu

Aşa cum v-am menţionat în numărul trecut al revistei, ADHD este o deviaţie comportamentală întâlnită în proporţie de 7% la copii şi la adolescenţi.

Criterii de diagnosticare
Diagnosticarea unui astfel de caz se face în funcţie de anumite criterii, şi anume:
- dacă acesta a manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare;
- dacă manifestă cel puţin şase astfel de manifestări (logoree, deficit atenţional, agitaţie, nu se controlează etc.) în mod constant, timp de cel puţin şase luni;
- dacă prezintă unele simptome înainte de vârsta de 7 ani;
- dacă este afectat de aceste simptome în activităţile curente atât acasă, cât şi la grădiniţă sau la şcoală.

Părinţii trebuie să-şi păstreze calmul
Soluţii de tratament există şi constau în terapie comportamentală, tratament medicamentos sau o combinaţie a celor două metode. Este foarte important ca părinţii unui astfel de copil să respecte anumiţi paşi pentru a stabili un echilibru în relaţia lor: să fie consecvenţi în stabilirea regulilor de disciplină, să încerce să-şi păstreze calmul, să-i arate afecţiune copilului indiferent de comportamentul său şi să evite o abordare permanent negativă de genul „Încetează!” sau „Opreşte-te!”. Ar trebui să pună accent pe sentimentele de dragoste şi după aceea să sublinieze greşeala făcută: „Te iubesc, dar nu-mi place ce ai făcut”. Mama şi tata trebuie să-i demonstreze copilului că orice sarcină nouă, chiar dacă pare dificilă, trebuie încercată ori de câte ori este nevoie până la atingerea succesului. Astfel va stimula percepţiile audiovizuale şi senzoriale, utile în formarea deprinderilor şi va obişnui copilul să ducă un singur lucru la bun sfârşit. Ideal ar fi ca toate celelalte elemente ce-i pot distrage atenţia să fie îndepărtate. Reţineţi că sarcinile trebuie să fie simple şi să se ţină cont de capacitatea lui de execuţie. Să nu uitaţi să-l lăudaţi ori de câte ori reuşeşte!