de Veronica Zărescu

De multe ori, oamenii nu înţeleg comportamentul copiilor care recurg la diferite acte violente. Este foarte uşor să acuzăm fără să vedem de ce au reacţionat aşa şi ce i-a determinat să comită o agresivitate. Înainte de a dezvolta această temă, trebuie să clarificăm termenul. Tulburarea de conduită este caracterizată printr-un model repetitiv şi consistent de comportament antisocial, deviant şi agresiv.

Problemele familiale se răsfrâng asupra celor mici
Se poate vorbi despre două categorii de fapte de acest gen: tulburări de conduită apărute în primii zece ani de viaţă şi acte de violenţă săvârşite în perioada adolescenţei. De multe ori stăm şi ne întrebăm ce-l determină pe un copil să reacţioneze violent faţă de un coleg sau faţă de o persoană din anturajul său. Ei bine, există anumiţi factori ce predispun un copil la un comportament agresiv. Aceştia pot fi legaţi de mediul în care trăieşte cel mic, de lipsa unei locuinţe sau de sărăcie. La fel, familia îl influenţează foarte mult pe copil. Dacă există probleme conjugale, cum ar fi părinţii alcoolici, violenţi fizic şi verbal, atunci şi cel mic are toate şansele să aibă probleme de sănătate sau deficienţe cognitive, respectiv tulburări de conduită.

Oglinda adulţilor
Asistăm în ultimul timp la un val de agresivitate în şcoli. Există copii care-şi batjocoresc sau îşi torturează colegii şi, de parcă nu ar fi suficient actul în sine, se mai şi filmează, mândrindu-se apoi cu isprava lor postată pe internet. În acel moment ei se cred puternici, importanţi şi pot gestiona situaţia după bunul plac, ei nemaiaflându-se în rolul victimei, adică aşa cum se simt în familie sau chiar în societate. Copiii sunt oglinda adulţilor! Este ceva ce am mai spus într-un articol anterior, dar este foarte important să se înţeleagă că părinţii sunt răspunzători pentru educarea şi pentru dezvoltarea copiilor. Cei mici fac, de regulă, ceea ce văd şi pun în practică ceea ce au învăţat.