de Veronica Zărescu

Fiecare copil are nevoie de exemple în viaţă pentru a se dezvolta în acele limite ale normalităţii impuse de societate şi nu este uşor să îl creşteţi singur(ă), fără să aibă parte de modelul şi de suportul celor doi părinţi.

Din diverse motive, mulţi copii cresc ori fără mamă, ori fără tată. Dintre toate ocupaţiile, cred că aceasta este cea mai grea, să fii în acelaşi timp mamă şi tată. De regulă, se ştie că fetele caută mai târziu în viaţă bărbatul care să corespundă cu modelul tatălui, la fel cum băieţii îşi doresc o femeie cu personalitate asemănătoare mamei. În cele mai multe cazuri, copiii crescuţi de un singur părinte vor căuta modelul celui lipsă printre rude (unchi, mătuşi, bunici) sau apropiaţii familiei (prieteni).

Băieţii educaţi de mamă sunt mai sensibili
Am cunoscut copii crescuţi de unul dintre părinţi, care, ajunşi la maturitate, erau lipsiţi de anumite aspecte ale personalităţii lor. Băieţii educaţi de mame sunt mult mai sensibili şi gingaşi, fără o masculinitate evidentă, iar fetele care s-au dezvoltat lângă taţi sunt mai degrabă dure şi bătăioase, decât timide şi neajutorate. Nu cred că acest fapt constituie o problemă pentru persoana în cauză, deoarece, până la urmă, totul se învaţă, iar viaţa îţi oferă numeroase oportunităţi pentru a te desăvârşi ca om.

Modelele în viaţă sunt foarte importante
Pe lângă faptul că este foarte dificil pentru un părinte să ofere ambele modele odraslei sale, este şi mai greu să ducă toate grijile familiei doar pe umerii săi. Atunci când sunt doi, totul se împarte într-o anumită măsură şi pare mai uşor, de aceea am şi menţionat că este cea mai grea „meserie”. Şi totuşi, sunt convinsă că dragostea pentru copii vă dă puterea să treceţi peste orice obstacol şi neajuns şi să le oferiţi acestora şansa de a-şi construi modelele în viaţă prin intermediul familiei extinse sau al apropiaţilor.