de Veronica Zărescu

Există o vârstă optimă recomandată pentru a putea aborda acest subiect considerat, de mulţi părinţi, „delicat” sau chiar tabu? Greu de răspuns la această întrebare, atât timp cât informaţia legată de subiectul sex este prezentă în viaţa cotidiană prin intermediul tuturor mijloacelor media.

Informaţiile sunt binevenite
Educaţia copiilor cu privire la noţiunea de concepţie şi informaţii legate de organele de reproducere ale oamenilor apar în programa şcolară încă din clasa a II-a, la ora de educaţie pentru sănătate. Acesta ar fi primul pas în explicarea a ceea ce înseamnă sexul şi se continuă în clasa a IV-a cu informaţii legate de bolile cu transmitere sexuală.
Pe de o parte, s-ar putea ca unii dintre noi să fie reticenţi vizavi de vârsta fragedă, dar, pe de altă parte, aceste informaţii sunt binevenite, deoarece acum totul se mişcă rapid şi trebuie să ţinem pasul cu cerinţele şi cu tendinţele actuale. Cu toate acestea, uşurinţa cu care pot fi accesate informaţiile de acest gen (reviste, tv, internet) nu este de bun augur, deoarece, începând cu vârsta de 12 ani, copiii sunt activi sexual.

Decepţiile pot lăsa urme adânci
Educaţia primită la şcoală este utilă, deoarece le oferă copiilor şi tinerilor informaţii corecte, cu scopul de a cunoaşte riscurile la care se expun în momentul începerii vieţii sexuale. Aşadar, avem educaţie şi informaţii, dar apare o problemă esenţială - sunt ei pregătiţi din punct de vedere psihic pentru a face faţă acestui aspect al vieţii? Adolescenţa este perioada în care ei consideră sexul o noutate, o modă („Aşa fac toţi colegii”, „Eşti prost dacă nu faci şi tu”), dar nu sunt pregătiţi pentru ceea ce poate urma. O decepţie, o agresiune sau un act neconsimţit pot lăsa cicatrice adânci în suflet.
Sexul nu este ceva tabu. Este un act normal, fiziologic, dar care trebuie făcut atunci când persoana respectivă este pregătită, când ştie la ce să se aştepte, când poate lua o decizie şi când ştie că trebuie să se protejeze pentru a nu avea probleme ulterior.