de Veronica Zărescu

Orice copil are nevoie de susţinerea, de încurajările şi de laudele părinţilor săi, nu doar de răsplată pentru că a realizat ceva.

Un imbold pentru a deveni independenţi
Micuţilor trebuie să le mulţumiţi pentru că şi-au strâns lucrurile, chiar dacă au mai uitat câte ceva, şi să le zâmbiţi când folosesc tacâmurile corect, cu toate că au scăpat ceva pe jos. Atitudinea dumneavoastră este cea care-i impulsionează să meargă mai departe, să se perfecţioneze, pentru a deveni independenţi.
Pentru a obţine rezultatele dorite, e necesar să faceţi diferenţa între laudă şi încurajare - prima răsplăteşte sarcina, iar cealaltă, persoana. „Ai reuşit!” este diferit de „Sunt mândră de tine!”. Lauda poate face copilul să se simtă bun pentru că a făcut ceva perfect, însă încurajarea stimulează efortul.

Lauda e bună, dar cu măsură
Este recomandat să-i spuneţi: „descrie-mi lucrarea ta, văd că-ţi plac culorile vesele” decât „este cea mai frumoasă lucrare din câte am văzut”, deoarece, utilizând prima formulare, îl valorizaţi pe el şi rezultatul muncii sale, dându-i astfel posibilitatea de a se pune în evidenţă prin explicaţiile oferite, spre deosebire de a doua replică, ce valorizează lucrarea, bucurându-l cu aprecierile şi atât.
Lauda este benefică pentru copii, dar numai dacă este utilizată cu măsură, deoarece folosită în exces poate determina o presiune asupra performanţei şi o nevoie continuă de a fi apreciat de cei din jur, având astfel efecte negative asupra încrederii de sine. Aşa cum am menţionat mai sus, încurajându-l recunoaşteţi efortul său, crescându-i astfel încrederea în sine şi în posibilităţile sale de a duce la bun sfârşit o sarcină. În concluzie, copiii trebuie lăudaţi cu măsură şi încurajaţi constant, deoarece aşa îi putem ajuta să se simtă bine cu ei înşişi.