de Veronica Zărescu
Odată cu reînceperea şcolilor şi a grădiniţelor apar şi se transmit rapid şi infecţiile căilor respiratorii. Nu este numai colectivitatea de vină, ci şi variaţiile bruşte de temperatură sau umezeala caracteristică acestui sezon.
Virale sau bacteriene
Bronşitele acute sunt mai des întâlnite pe timp umed şi friguros, şi reprezintă 20% din totalul infecţiilor respiratorii acute. Debutează prin afectarea căilor aeriene superioare - copilul prezintă o respiraţie şuierătoare, strănută şi tuşeşte. În plus, face febră moderată (38-38,5 grade Celsius) şi are o stare generală alterată. După câteva zile, micuţul începe să aibă şi expectoraţie cu mucozităţi.
Bronşita acută infecţioasă poate fi virală, adică produsă de virusuri gripale, sau bacteriană. Aceasta din urmă apare în evoluţia unei bronşite acute virale care se suprainfectează. La formele virale nu este nevoie ca tratamentul să conţină antibiotice, însă, în cazul celor bacteriene, acest lucru se impune. Dacă boala durează mai mult de o săptămână, înseamnă că s-a cronicizat şi urmează intensificarea puseelor de tuse şi de expectoraţie muco-purulentă. În cazul copiilor, există bronşita sugarului, cea obstructivă (atât la sugar, cât şi la copilul mic) şi cea obstructivă recidivantă, la copilul mic şi preşcolar.
Se pot transforma în astm
Începe cu o infecţie respiratorie, care nu este gravă, tuse uşoară, respiraţie şuierătoare, secreţie nazală şi strănut. Simptomele durează câteva zile şi pot fi însoţite de diminuarea poftei de mâncare şi de febră moderată. Apar apoi tusea şi ceea ce se numeşte „wheezing” (copilul expiră prelungit, iar respiraţia este zgomotoasă, parcă se aude un geamăt). Alimentarea la sân sau cu biberonul poate deveni dificilă, din cauza ritmului respirator rapid. Mai intervin şi tulburări microcirculatorii şi o stare de agitaţie sau de moleşeală. Studiile au arătat că mai frecvent sunt afectaţi băieţii care au între 3 şi 6 luni.
De regulă, sursa de infecţie este un membru al familiei care are o boală respiratorie minoră. Bronşita obstructivă recidivantă se repetă pe parcursul a doi ani consecutivi, cu o frecvenţă de două-trei ori pe an. Orice recidivă sporeşte riscul transformării ei în astm bronşic. În medie, peste 50% dintre bronşitele obstructive recidivante se pot transforma în astm.
