de Veronica Zărescu

Foarte mulţi părinţi îşi pun întrebarea: „De ce mint copiii?” Totuşi, aşa cum mint adulţii din diverse motive, la fel fac şi copiii. Este important însă să descoperiţi ce i-a determinat să ascundă adevărul şi să faceţi în aşa fel încât să-i determinaţi să nu mai recurgă la această metodă.

Un gest frecvent după vârsta de 6 ani
Părerile legate de minciună sunt împărţite. Unii afirmă că un copil de 3-4 ani, de exemplu, nu minte, ci se joacă denaturând adevărul, în vreme ce alţii sunt de părere că şi cei mici sunt capabili să facă diferenţa între a spune un adevăr sau a ascunde deliberat o greşeală. În urma studiilor s-a constatat că după vârsta de 6 ani aproape toţi micuţii mint. Motivul pentru care apelează cel mai des la acest gest este acela de a scăpa de pedeapsă sau de a nu-şi dezamăgi părinţii. În aceste situaţii, nu trebuie să vă panicaţi dacă descoperiţi că aţi fost minţiţi, ci trebuie să le explicaţi copiilor că au greşit şi să îi încurajaţi să spună adevărul altădată, indiferent de consecinţe, pentru că altfel vă veţi pierde încrederea în ei.

Încrederea, o floare rară şi preţioasă
Puteţi să le insuflaţi idei despre ce înseamnă să mintă şi ce presupune să îţi asumi răspunderea pentru greşelile tale cu ajutorul poveştilor în care le daţi exemple concrete. De asemenea, spuneţi-le şi că un om care minte mult nu mai este crezut de nimeni atunci când va avea cu adevărat nevoie de ajutor.
Întotdeauna putem rezolva problemele în cazul în care comunicăm între noi, şi acest lucru trebuie să-l înveţe şi copiii, deoarece, de cele mai multe ori, minciunile şi greşelile sunt descoperite de părinţi, nu degeaba se spune că „minciuna are picioare scurte” şi că iese la iveală mai devreme sau mai târziu.
„O greşeală recunoscută este pe jumătate iertată” poate fi un punct de plecare în stabilirea unei comunicări sincere cu odraslele dumneavoastră. Şi nu uitaţi să le explicaţi că încrederea este o floare rară, care trebuie udată mereu ca să nu se ofilească.