Main menu

header

de Veronica Zărescu

Copiii ar trebui să reprezinte pentru orice familie o bucurie şi o împlinire, dar, din păcate, nu întotdeauna se întâmplă astfel. Într-adevăr, nu se poate cere tuturor oamenilor să se comporte la fel sau să reacţioneze similar în orice situaţie întâlnită, dar, când este cazul, se poate încerca să se schimbe în comportamentul adulţilor anumite reacţii.

Unii oameni nu sunt pregătiţi să fie părinţi
Destul de des aud despre situaţii în care părinţii îşi revarsă asupra copiilor lor toate nemulţumirile legate de anumite aspecte ale vieţii. În general, micuţii nu au nicio vină pentru problemele şi neajunsurile părinţilor. Ei nu au nici măcar vina că nu au fost doriţi ori că adulţii nu au răbdare să se joace cu ei sau să le răspundă la întrebări. Nu ei sunt cei care au cerut să vină pe lume, dar se poate spune, în unele situaţii, că au fost aduşi la viaţă de oameni nepregătiţi pentru a deveni părinţi.
Este foarte important să realizăm că, o dată ce devenim părinţi, suntem răspunzători pentru aceste fiinţe nevinovate şi trebuie să le oferim mai mult decât agresiuni fizice şi psihice dacă dorim să realizeze ceva în viitor.

Cel agresat devine agresor
Scriu acest articol cu gândul la câteva cazuri cu care lucrez, situaţii în care părinţii îşi agresează copiii, dar nu pentru că nu s-ar putea înţelege cu ei, ci pentru că nu ştiu cum să comunice cu aceştia şi nu vor să înţeleagă faptul că au o atitudine şi un comportament greşite. Pe parcursul întâlnirilor, i-am întrebat dacă le-ar plăcea să se poarte cineva cu ei aşa cum se poartă cu copiii. Răspunsul unanim a fost: „Nu”. Şi atunci de ce trebuie să suporte cei mici toate toanele, agresiunile şi injuriile? Nu au ştiut ce să răspundă, doar au ridicat din umeri. Din păcate, părinţii care apelează la aceste metode sunt învăţaţi cu acest comportament din propria copilărie.
De cele mai multe ori, agresatul devine agresor, deci, traiectoria vieţii pe care o stabilim pentru copiii noştri ne revine. Aşadar, gândiţi-vă la propria persoană atunci când interacţionaţi cu cel mic şi, de fiecare dată, întrebaţi-vă cum v-ar plăcea să se poarte cineva cu voi în respectiva situaţie.