de Veronica Zărescu

Oricine poate citi prospectul unui medicament antibiotic pentru a se informa cu privire la efectele secundare negative pe care le poate avea acesta. Este adevărat că există anumite afecţiuni care nu pot fi tratate decât cu un antibiotic, dar asta nu înseamnă că acesta nu ne va face şi rău în acelaşi timp. Un prim efect, des întâlnit la copii în momentul administrării unui tratament cu antibiotic, este alterarea florei intestinale.

La naştere, tubul digestiv este steril
Aparatul digestiv se formează încă din uter şi este steril în timpul sarcinii. La naştere, bebeluşul intră în contact cu bacteriile din aer, acestea invadând tubul digestiv. În acest moment se formează aşa-numita floră intestinală, care va atinge concentraţia maximă chiar în primii ani de viaţă.
Flora bacteriană sau intestinală are funcţii importante pentru organism. Ea constituie o barieră împotriva eventualelor atacuri ale agenţilor nocivi, ajută digestia şi contribuie la reglarea funcţiilor intestinului şi produce vitamine şi alte substanţe preţioase pentru sănătate.

Bacterii bune şi bacterii rele
Microorganismele prezente în flora bacteriană pot fi bune sau rele. În momentul administrării unui antibiotic, toate microorganismele vor fi distruse, iar tubul digestiv este expus diferitelor afecţiuni caracteristice. Nu de puţine ori, după tratarea unei viroze cu antibiotic, copilul face o enteroviroză. De aceea, medicii recomandă în paralel cu antibioticele şi un tratament pentru protecţia şi menţinerea florei intestinale. Printre bacteriile benefice pentru tubul digestiv se numără bifidobacteriile, lactobacilii şi anumiţi coci gram pozitivi, iar dintre cele rele: salmonella, clostridium sau E. coli.
Printre efectele cele mai evidente ale unui dezechilibru al florei intestinale se numără: diaree, crampe, constipaţie, greaţă şi vomă.
Pentru reglarea compoziţiei florei intestinale se recomandă administrarea de substanţe probiotice, prebiotice şi simbiotice.