de Claudia Tarţa
Considerat părintele psihanalizei, Sigmund Freud a formulat o teorie potrivit căreia sexualitatea infantilă există şi se manifestă încă din prima zi de viaţă.
Între 3 şi 6 ani, cei mici îşi descoperă organele genitale
Sexualitatea infantilă cuprinde trei etape distincte: stadiul oral (plăcerea suptului), ce apare în primul an de viaţă, stadiul anal, ce începe în jurul vârstei de 2 ani, manifestându-se prin plăcerea resimţită în timpul defecării sau retenţiei fecalelor, şi stadiul falic. Acesta din urmă se manifestă între vârstele de 3 şi 6 ani, când cei mici îşi descoperă organele genitale. Aceasta este cea mai importantă fază în dezvoltarea sexuală, fiind numită şi „mica pubertate”.
Acest fenomen nu este bine să fie ignorat, deoarece există şi se manifestă la toţi copiii. De asemenea, instinctul sexual nu trebuie privit simplist sau neglijat, în speranţa că nu se va manifesta, ci trebuie acceptat şi abordat de părinţi într-o manieră corectă.
Primul impuls al părinţilor - pedeapsa
M-am confruntat cu câteva cazuri legate de acest subiect în care părinţii îşi puneau întrebări legate de comportamentul sexual al copiilor lor în vârstă de 3 ani, care fuseseră surprinşi în timp ce încercau să descopere diferenţele dintre organele genitale feminine şi masculine. Primul impuls al părinţilor a fost de a-i agresa fizic sau de a-i pedepsi, deoarece nu au ştiut cum să gestioneze situaţia. În aceste cazuri nu trebuie să se exagereze şi să se facă o tragedie din momentul respectiv. Este necesar ca părinţii să discute cu cei mici şi să le explice în ce constau aceste diferenţe pe un ton calm şi relaxat.
Tonul trebuie să fie calm şi relaxat
Copiii trebuie să ştie că există două sexe, respectiv fetiţe şi băieţi, şi că acest lucru este firesc. Întotdeauna, în relaţia cu copilul, mai ales în momentul în care trebuie să se ofere anumite informaţii mai delicate, atitudinea părinţilor trebuie să fie relaxată şi detaşată, iar tonul abordat în timpul discuţiei trebuie să fie calm, deoarece, cu cât se secretizează mai mult acest subiect, cu atât mai mult cel mic este determinat să cerceteze singur. Interdicţia naşte dorinţa de a cerceta şi de a experimenta, astfel că acest subiect trebuie abordat normal, iar curiozitatea copiilor legată de diferenţele sexuale trebuie satisfăcută oferindu-le informaţiile potrivite vârstei lor.
