de Claudia Tarţa
Agresivitatea în şcoli este un subiect extrem de dezbătut în ultima perioadă, deoarece din ce în ce mai mulţi părinţi se plâng că le sunt agresaţi copiii de ceilalţi colegi sau de elevii din clasele mai mari. Întrebarea firească ce se naşte vizavi de această situaţie este: „De ce? De ce sunt atât de agresivi copiii?”
Se poate ajunge până la refuzul de a mai merge la cursuri
Prin agresivitate nu mă refer doar la cea fizică, ci şi la cea verbală şi psihică (tachinarea şi chiar hărţuirea celuilalt, ameninţările şi altele). Desenele animate, jocurile pe calculator, filmele, ştirile, toate aceste informaţii nu transmit decât mesaje ce conţin elemente de agresivitate şi cum copiii absorb orice informaţie nouă, ei se manifestă în consecinţă.
În cadrul şcolii nu se poate vorbi despre agresivitate ca instinct de autoapărare, ci despre o violenţă orientată clar spre a face rău, spre a produce suferinţă. Copiii vor să-şi dovedească astfel capacitatea de dominare, să îşi măsoare forţele cu cei mai slabi sau mai mici. Din cauza acestor agresiuni pe care le trăiesc zilnic, unii ajung în situaţia de a le fi teamă să mai meargă la şcoală. Normal că, în această situaţie, părinţii încep să-şi facă probleme, deoarece nu toţi ştiu ce păţeşte copilul şi-şi pun întrebări legate de comportamentul său.
Protejaţi-i de violenţă!
Ce trebuie făcut în aceste situaţii? În primul rând, este important să se acorde toată atenţia acestor situaţii neplăcute, trebuie aflat exact ce se întâmplă cu copilul, apoi să se ia legătura cu diriginta, cu părinţii agresorului şi cu directorul şcolii. Este necesar ca la soluţionarea problemelor în cazul agresiunilor de orice fel să ia parte şi consilierul psihologic al şcolii, pentru a contribui, ulterior, la restabilirea unui climat optim între părţile implicate. Nu lăsaţi lucrurile aşa, pentru că nu este normal ca un copil să fie terorizat de alţii sau chiar să abandoneze şcoala din cauza violenţei celor din jur.
O variantă pentru a preveni astfel de situaţii ar fi să oferiţi celor mici şi alte alternative educaţionale decât televizorul sau internetul, deoarece ei nu fac decât să aplice ceea ce văd.
