Enterocolita este o inflamaţie a mucoaselor intestinului subţire şi a colonului, ce poate fi cauzată de o bacterie, de un virus sau de un parazit. Contaminarea se face prin ingestia alimentelor infectate sau prin transmisie între indivizi. Simptomele ei sunt o diaree apoasă, crampe abdominale, vărsături, asociate sau nu cu febră. Sunt mai multe tipuri de enterocolită, în funcţie de cauza apariţiei. 1. Enterocolita bacteriană poate fi cauzată de o bacterie vie ce distruge mucoasa sau de o bacterie ce produce o toxină responsabilă de o hipersecreţie hidroelectrolitică, cum ar fi: holera sau intoxicaţiile alimentare. Tratamentul constă, în principal, în rehidratare şi în administrarea de antibiotice în caz de afectare severă sau prelungită;
2. Enterocolita cauzată de o tuberculoză intestinală sau digestivă este încă o cauză relativ frecventă a enterocolitei infecţioase. Această formă de boală vizează în special pacienţii imunodeprimaţi (SIDA). Tratamentul este cel specific al diareii (rehidratare, antibiotice) şi cel al tuberculozei;
3. Enterocolita virală, cauzată, în particular, de retrovirusuri afectează mai ales copiii şi evoluează de la sine către vindecare. Citomegalovirusul, ce afectează bolnavii de SIDA, poate provoca o atingere uneori gravă a colonului şi a rectului, cu leziuni de tip ischemic (întreruperea circulaţiei sangvine);
4. Enterocolita parazitară poate fi de origine variată. Parazitoza cea mai frecventă e amibiaza. Evoluţia este favorabilă sub tratament antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau persoanele imuno-deprimate pot fi subiecţii unor infestări intestinale grave;
5. Enterocolita inflamatorie este o inflamaţie de origine neinfecţioasă a mucoaselor intestinului subţire şi a colonului. Boala lui Crohn reprezintă forma principală a acestui tip de enterocolită. În această boală cronică, a cărei origine este încă necunoscută, orice segment al tubului digestiv poate fi afectat şi, îndeosebi, ileonul şi colonul.