de Claudia Tarţa

De-a lungul timpului, mulţi psihologi au încercat să stabilească o conexiune între desenul copilului şi dezvoltarea sa fizică şi mentală. Coloratul poate fi privit de unii ca fiind un act obişnuit, o activitate normală, pe care o realizează cei mici la un moment dat. Totul începe cu liniuţe, punctuleţe, cercuri sau linii curbe, iar pe măsură ce copilul creşte şi se maturizează devin desene complexe. Aceste creaţii, pe lângă aspectul artistic, pot transmite foarte multe informaţii despre cel mic.

Mesajele ascunse ale unei schiţe
Îmi amintesc de cazul unei fetiţe în vârstă de 4-5 ani, pe care am cunoscut-o acum ceva timp. Copila trecuse printr-o perioadă grea, părinţii săi divorţaseră, iar ea a asistat la scene tensionate în familie. La prima şedinţă am rugat-o să-şi deseneze familia, neştiind prea multe amănunte despre ceea ce trăise. Desenul a fost sugestiv: tatăl şi familia sa au fost desenaţi pe un vapor foarte mic, poziţionat spre colţul paginii, foarte departe de ea şi de mama sa, care se aflau în centrul foii, una lângă cealaltă. Ulterior, am aflat de la mamă că fetiţa fusese luată cu forţa de lângă ea, pe perioada divorţului, de tatăl său şi de familia acestuia. În acest timp, micuţa a fost supusă unor presiuni foarte mari. Familia tatălui a făcut acea greşeală pe care, din păcate, mulţi adulţi o fac în astfel de situaţii, adică a încercat să se folosească de copil pentru a-i face rău mamei fetiţei, respectiv fostei soţii. Şansa micuţei a fost aceea că, după pronunţarea divorţului, mama a hotărât să se mute din Bucureşti la părinţii săi, în provincie. Scoasă din acel mediu agresiv, micuţei i s-a oferit şansa de a-şi vindeca rănile adânci din suflet, provocate chiar de cel care ar fi trebuit să o protejeze. Acesta este un exemplu de desen sugestiv, dintre multe altele ce pot oferi informaţii esenţiale despre trăirile unui copil.