Este bine să purtaţi o discuţie de familie serioasă, la care să participe şi copilul. Întrebaţi-l direct dacă vrea să stea singur şi dacă el crede că se va descurca. Dacă răspunsul lui este „nu”, atunci aflaţi motivele şi ajutaţi-l să îşi depăşească temerile.
Cine trebuie convins mai întâi: copilul sau părintele?
Sunteţi pregătiţi să lăsaţi copilul nesupravegheat acasă? Primul pas ar fi să vă înfrângeţi neliniştea, pentru că o puteţi transmite şi celui mic. Pregătiţi-l în prealabil şi lăsaţi-l pentru început câte 15-30 de minute singur în casă. Aveţi grijă să aibă la vedere lista cu numerele de telefon ale celor pe care îi poate contacta în caz de urgenţă şi spuneţi-i unde plecaţi şi cât o să lipsiţi. Răsplătiţi-l când respectă regulile.
Ce trebuie să ştie micuţul
Faceţi o listă cu fricile pe care le aveţi (persoane străine, gaz, drumul de la şcoală) şi instruiţi-l în consecinţă. Stabiliţi câteva reguli stricte pe care să le respecte şi reamintiţi-i-le periodic. Iată ce trebuie copilul să ştie:
1. Întotdeauna să vină direct acasă şi să nu schimbe ruta stabilită nici când pleacă spre şcoală, nici atunci când se întoarce;
2. Spuneţi-i că cineva din familie îl va suna la o anumită oră ca să verifice dacă a ajuns cu bine acasă şi dacă se descurcă;
3. Niciodată să nu intre în casă dacă găseşte uşa deschisă. În această situaţie să se ducă la un vecin;
4. Să încuie uşa imediat ce a ajuns acasă şi să nu lase pe nimeni să intre;
5. Dacă sună cineva la telefon şi-i cere pe părinţi să nu spună: „Sunt singur acasă”;
6. Cheia nu trebuie în niciun caz să o ţină la vedere;
7. Când vine acasă trebuie întâi să mănânce, să doarmă şi apoi să se joace sau să îşi facă temele;
8. Să nu umble la prize, la aragaz şi să nu se joace cu obiecte care ar putea să-l rănească.
Veronica Zărescu
