de Georgiana Mihalcea
Să avem o relație bună, să existe armonie și iubire nu înseamnă să nu avem nemulțumiri în cuplu sau să nu ne deranjeze anumite comportamente. Satisfacția în relație depinde de modul în care adresăm nemulțumirile în cuplu, nu de absența acestora, ne-a mărturisit Eugen Popa (medalion), unul dintre cei mai cunoscuţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. Lipsa de empatie în comunicare duce la transmiterea unui mesaj negativ confuz, generalizat, cu scopul de a ataca cealaltă persoană, nu de a aborda o problemă specifică.
„A nu îți exprima sentimentele, fie ele bucurii sau supărări, este ca și cum ai avea multă mâncare pe care nu o folosești”
- Care sunt principalele nemulțumiri ce pot apărea într-un cuplu?
- Cel mai adesea, nemulțumirile dintr-un cuplu au legătură cu felul de a fi a fiecăruia, dar, mai presus de toate, cu așteptările pe care fiecare persoană le are de la partenerul său. Se spune că bărbatul intră într-o relație sperând ca aceasta să nu se schimbe niciodată în timp ce femeia intră într-o relație sperând ca bărbatul să se schimbe cât mai repede. Realitatea este că ambii se schimbă, fiecare în felul său, nu în felul dorit de partener. De aici și nemulțumirile. Suntem nemulțumiți pentru că avem așteptări. Ne așteptăm ca partenerul să fie într-un anumit fel, cel mai adesea, exact așa cum era când l-am cunoscut, uitând că este o ființă vie, în continuă schimbare, exact ca noi. Uităm, de asemenea, că și noi suntem în continuă schimbare și adesea nu ne mai dorim și nu ne mai place ceea ce poate ne-a atras sau plăcut inițial la partener. O relație de succes este una în care ambii parteneri nu doar că sunt conștienți de schimbarea lor și a partenerului lor, ci sunt dispuși și deschiși față de aceste schimbări și sunt pregătiți să se adapteze.
- Ele trebuie exprimate sau mai bine le ținem pentru noi?
- Cel mai mare dușman al relațiilor este tăcerea și închiderea în sine. În timp, acestea duc la desconsiderarea partenerului și moartea relației. Faptul că doi oameni sunt împreună nu înseamnă că au o relație, ci doar că conviețuiesc în același timp și spațiu. Dacă nu comunicăm, doar conviețuim. A nu îți exprima sentimentele, fie ele bucurii sau supărări, este ca și cum ai avea multă mâncare pe care nu o folosești. Se strică, putrezește, miroase și moare. Și nu vrei asta. Comunicarea este sănătate pură, mai ales în relații.
„În relație, disprețul înseamnă moarte”
- De ce ajungem să umilim prin cuvinte omul iubit?
- Unii oameni se îndepărtează atât de mult de spiritul iubirii și al aprecierii în relații încât ajung să simtă și să se poarte diametral opus. Și, aproape întotdeauna, consideră că celălalt este „de vină”. Dacă ai ajuns să umilești, prin vorbe, fapte sau lipsa acestora, persoana cu care ești, atunci, poți da vina, doar începând cu tine! Pentru că ai ajuns în această situație mai ales pentru că nu ai spus ce simți sau ce dorești atunci când a fost cazul sau, doar ai spus dar nu ai acționat. În relație, disprețul înseamnă moarte. Dacă această relație chiar contează pentru tine, fă tot ce îți stă în puteri să o ții vie și cât mai departe de dispreț. Nu ajungi să simți dispreț după un singur moment sau eveniment în relație, ci după mai multe astfel de experiențe. Și ajungi la starea de dispreț după mai multe experiențe pentru că în toate acele experiențe nu ai spus, nu ai comunicat nu te-ai manifestat așa cum ai simțit și cum știi că ar fi trebuit să o faci. Disprețul începe cu tine și se termină cu sfârșitul relației.
- Ce reprezintă comunicarea „toxică”?
- Comunicarea „toxică” este o expresie a disprețului, a frustrării și a vinei pe care un partener le atribuie celuilalt. Când începem să fim abuzivi, vulgari sau „toxici” în comunicare, acesta este semnul că am rămas fără argumente sănătoase și/sau logice. Mutăm conversația de la sistemul limbic si neo-cortex, la creierul reptilian, cel instinctual, reactiv, necontrolat, animalic. Acest tip de comunicare ne poate arăta că persoana în cauză fie nu mai are argumente sau, că nu are suficientă cunoaștere sau îndemânare în a-și exprima ideile, trăirile sau experiențele. Este ca și cum un animal vrea să îți comunice prin ce trece, dar tot ce poate face este să scoată niște sunete guturale și atât.
„Un om care rănește intenționat este un om care suferă”
- În timp, dacă tot rănim atunci când vorbim, ne putem pierde partenerul?
- Oamenii comunică mereu ceea ce simt și ceea ce cred. Fac asta atât direct și fățiș, cât și indirect, fie prin acțiune sau lipsa acesteia. Pe de altă parte, deși un partener poate avea cele mai bune intenții și se manifestă plin de iubire și de apreciere faţă de partenerul/a sa, aceasta se poate simți rănită. Acest concept de rană este unul foarte sensibil și unul care păcălește pe cei mai mulți oameni. Când vine vorba de a fi rănit sau ofensat, întreabă-te mereu „mă simt rănit sau m-a rănit?”. Unii oameni se simt răniți, indiferent de ce se întâmplă, indiferent ce face sau spune cineva. Acel sentiment de „rănire” este al lor și doar îl atribuie diferitelor situații, persoane sau factori externi. Este ca și cum caută un motiv pentru a fi sau a se simți răniți. Pe de altă parte, sunt cei care rănesc, voit sau nu, conștient sau nu. O fac cel mai adesea pentru a se proteja emoțional. Doar cel care este deja rănit, are nevoie să se protejeze. Vorbim aici despre conceptul de bullying, în care agresorul se manifestă astfel, pentru a nu mai simți durerea pe care o are în suflet sau, pentru a nu îi fi readusă sau retrezită. Un om care rănește intenționat este un om care suferă. Un om care se simte rănit din orice este un om care suferă.
- Este comunicarea asertivă cea mai bună variantă? De ce?
- Comunicarea, asertivă sau nu, este întotdeauna de preferat lipsei comunicării. Oamenii nu sunt cititori de gânduri iar așteptarea ca celălalt să știe ce îți place sau îți dorești pentru că te iubește arată doar o gândire imatură, copilăroasă chiar. Comunicarea nu este doar verbală. De fapt, mai presus de toate, comunicare este acțiune. Uită-te la ce face un om, nu la ce spune un om. Comunicarea înseamnă să îți transmit ce cred, ce simt, ce vreau. Și ca să fiu sigur că ce ți-am transmis a ajuns la tine exact așa cum am intenționat, este datoria mea să te întreb ce ai înțeles. Esența comunicării NU este ce spun eu, ci ce înțelegi tu. Dacă nu mă asigur că ai înțeles ce am vrut să spun, degeaba mă voi plânge apoi de spusele sau acțiunile tale.
- Se spune că se atrag contrastele, dar pot intra și în conflict. Putem avea și beneficii după o dispută „aprinsă”?
- Deși uneori contrastele pot atrage, acest enunț nu este mereu adevărat. Este mai degrabă una dintre acele platitudini cu care ne-am obișnuit de-a lungul timpului. Dacă te uiți la orice relație de durată vei vedea că acei oameni au interese, crezuri și valori foarte asemănătoare și apropiate. Nu ai cum să conviețuiești mult timp cu cineva care are valori contradictorii cu ale tale decât dacă unul dintre parteneri sau, ideal ambii, se schimbă. Contrastele se pot atrage pentru moment, ca o scânteie puternică, de o clipă, care apoi se consumă și dispare.
„Oamenilor le este greu să exprime ce doresc sau ce simt cu adevărat“
- Ne puteți da unul, două exemple de situații concrete de exprimare blândă a unor nemulțumiri frecvente?
- Adesea oamenilor le este greu sau dificil să exprime ce doresc sau ce simt cu adevărat, de teamă ca nu cumva partenerul să se simtă neplăcut sau chiar rănit. De aceea, cei mai mulți aleg să nu facă asta. Din păcate, în timp, acest gen de acțiune (sau lipsă a acțiunii) duce la probleme mai mari. Este esențial să puteți și să știți să comunicați sănătos și să puteți spune ceea ce vă doriți sau ce aveți nevoie. Spre exemplu, când cineva vă oferă ceva ce nu vă doriți sau nu vă place, puteți refuza frumos folosind această formulă: „Mulțumesc pentru intenție! Primesc intenția! Resping/redirecționez conținutul! Dăruiesc apreciere”.