de Monica Beleneș
În secolul vitezei și al tehnologiei, relațiile sunt puse la grea încercare. De foarte multe ori, când lucrurile încep să scârțâie în cuplu, partenerii sunt tentați să renunțe la luptă și să-și caute consolarea sau salvarea în aplicațiile de dating care au invadat internetul în ultimii ani. Impresia că bărbatul sau femeia perfectă poate fi doar la un click distanță ne poate face să nu ne asumăm în totalitate responsabilitatea pe care o avem în relația actuală de a o face să meargă sau de a constata că e nefuncțională. Antoneta Galeș, coach, art-terapeut Phronetik, formator pentru facilitatori în sănătate mintală și autoare de romane polițiste, ne-a explicat care sunt pașii care pot duce către o relație armonioasă. Iar pe antonetagales.ro puteți descoperi mai multe informații despre ea și despre cum funcționează mintea umană.
„Funcționează mult mai bine dacă fiecare vorbește despre sine”
- Cum poți defini o relație sănătoasă și fericită?
- Cred că o relație bună ar însemna ca partenerii să se simtă în siguranță, să aibă senzația că se pot baza unul pe celălalt și să aibă amândoi intenția de a face relația să meargă. Ar înseamna că sunt dispuși să se asculte cu adevărat, să înțeleagă perspectiva celuilalt, să aibă capacitatea să facă diferența între solicitare, feedback și atac. Cred că funcționează mult mai bine dacă fiecare vorbește despre sine, de genul „eu simt, eu am nevoie, mie îmi place, pe mine mă deranjează”, decât să presupună și să-l acuze pe celălalt că face sau nu face. Ne putem dori ca celălalt să ne citească gândurile, doar că nu se prea întâmplă. Dacă cei doi se ascultă cu adevărat, vor putea trăi sentimentul că au spațiu în care să se bucure de viață și că se dezvoltă.
- Există un anumit moment sau o anumită vârstă când poți vorbi despre o astfel e legătură?
- Cred că e nevoie de o oarecare înțelepciune să înțelegi ce îți face bine pe termen lung, ceea ce vine cu vârsta, dar momentul e diferit pentru fiecare. Aș putea spune că dacă te cunoști pe tine, îți înțelegi mecanismele de gândire, îți dai seama ce e important, vei reuși să construiești acea relație armonioasă pe care cu toții ne-o dorim. Cu o condiție, ca și partenerul să își dorească același lucru.
- Ce criterii trebuie să îndeplinească două persoane pentru a avea parte de o relație sănătoasă și fericită?
- Cu cât au mai multe valori în comun, cu atât șansele ca relația să funcționeze sunt mai mari. Cu cât ne cunoaștem mai bine, știm ce ne mână în viață și putem purta conversații despre asta. Dacă eu sunt punctuală și partenerul meu nu, s-ar putea să am senzația că nu mă respectă. Putem vorbi despre asta, putem înțelege că funcționăm diferit și putem ajunge la un acord. Dacă ne respectăm suficient, chiar putem face ca lucrurile să funcționeze. Am dat un exemplu foarte simplu. Lucrurile devin mai complicate dacă vorbim despre adevăr, sănătate, curiozitate…
„Dacă ignorăm subiecte esențiale, nu vom face altceva decât să amânăm dezastrul”
- Care sunt etapele pe care trebuie să le parcurgă un cuplu pentru a simți că are o relație de acest gen?
- Iubirea romantică e zugrăvită în culori apetisante. Avem impresia că substantivul iubire e suficient, dar e nevoie să-l traducem în verbele corecte. Contează mult mai mult acțiunile pe care le facem, decât vorbele pe care le spunem. Cu cât ceea ce zicem se transpune mai bine în fapte, cu atât senzația de încredere crește. Fiecare cuplu are propriul parcurs. După „boala” despre care am vorbit la început, e nevoie de o perioadă de așezare, de negociere, de adaptare în care condiția esențială este ca ambii parteneri să fie dispuși să lucreze la ceea ce funcționează și ce nu. Căutăm mereu armonia și ne deranjează conflictul. Dar dacă ignorăm subiecte esențiale pentru noi, nu vom face altceva decât să amânăm dezastrul. Să zicem că la început am impresia că nu mă deranjează un gest al celui de lângă mine, dar dacă mă rețin de prea multe ori să spun ce îmi doresc, e posibil să izbucnesc și să zic ceva de genul „tu întotdeauna” sau „tu niciodată”, iar celălalt nici să nu știe ce l-a lovit. Cred că e nevoie să ne cunoaștem limitele și să vorbim despre ele înainte de a fi prea târziu. Îmi place să spun că dacă nu mă exprim la timp e ca și când aș pune o bilă neagră într-un sac pe care îl duc în spate. În loc să-ți ofer cu atenție bila aceea neagră și să vorbim, o pun în sac. O dată, de două ori, de multe ori, până când sacul se umple și voi ajunge să-ți trag una cu sacul. E responsabilitatea mea să-mi port de grijă și să spun ce doresc și nu a ta să ghicești ce e cu mine.
„Încrederea este condiționată de adevăr, respect, susținere, înțelegere, compasiune”
- Când își dau seama că sunt pe drumul cel bun?
- Constatarea că e bine e ceva continuu. Nu cred că putem avea vreo epifanie. Știm când suntem bine. Pericolul apare când avem un discurs de genul „o să fie bine când el/ea o să facă/ o să spună sau o să fie…”.
- Cum pot face diferența între o relație sănătoasă și fericită și iluzia că trăiesc așa ceva?
- Disponibilitatea de a trăi în realitate și adevăr este foarte personală. Ține de capacitatea de a fi atenți la noi înșine și de a ne observa. Are legătură cu acțiunile pe care le observăm, atât la noi, cât și la cei din jur. Noi transpunem realitatea în cuvinte multe în capul nostru, în tot felul de povești despre ceea ce se întâmplă și motivele pentru care se întâmplă. Cu cât îmi cresc capacitatea de a observa realitatea, cum ajunge ea la mine, cum reacționez automat uneori, cu atât mai mult am șanse de a reacționa dintr-un spațiu în care ceea ce fac e alegerea mea, fără să justific ulterior cu „nu știu ce a fost cu mine, m-am pierdut, a fost ceva automat…”.
- Care sunt ingredientele unei relații sănătoase și fericite?
- Suntem dispuși să acordăm încredere pentru că iubim. Sau pentru că ne îndrăgostim. Dar încrederea respectivă este condiționată de adevăr, respect, susținere, înțelegere, compasiune. Dacă eu am încredere în tine, dar tu faci niște lucruri care mă fac să mă simt inconfortabil, s-ar putea să trebuiască să mă repoziționez. Evident, mai întâi îți spun că „mă deranjează că ai întârziat. Pentru mine e esențială punctualitatea și când vii cu jumătate de oră întârziere, am senzația de nesiguranță. Aș avea nevoie să vii la timp. Ce părere ai?”. Fiecare suntem pe cont propriu în viață și suntem responsabili să avem grijă de noi înșine. E mult mai plăcut dacă putem face asta în doi.
„Conectarea autentică reprezintă o nevoie fundamentală pe care o avem“
- Există garanția că o asemenea legătură va dăinui pentru totdeauna?
- Singura garanție pe care o avem în viață e că se va termina. Nicio relație nu e veșnică, se încheie fie când evoluăm diferit, într-un alt ritm sau o altă direcție, fie când dispare (de pe lumea asta) unul dintre parteneri. Viața vine cu tot felul de provocări, de greutăți. Avem perioade în care e greu. Ne transformăm în permanență. Poate avem șansa să creștem similar, și atunci e foarte posibil să ne simțim împliniți împreună mult timp. Depinde cum alegem să ne transformăm în urma evenimentelor, ce lecții învățăm din ele. Dacă reușim să vorbim cu toată deschiderea în cadrul parteneriatului, putem crește împreună. Noi greșim, cei din jurul nostru pot greși, suntem oameni. O relație se susține și cu disponibilitatea de a repara.
- De ce e tot mai greu ca oamenii să aibă relații sănătoase și fericite?
- Depinde cu ce comparăm. Sigur că sunt mult mai multe relații sănătoase și fericite decât acum 100 de ani, pentru simplul fapt că avem o mai mare libertate de a alege. Pe de altă parte, trăim acum cu impresia că există undeva partenerul perfect și odată ce-l vom găsi, nu va trebui să mai depunem niciun efort. Acel cineva ne va înțelege, ne va accepta așa cum suntem și nu va trebui să depunem niciun efort. În filmul Avatar, locuitorii planetei se salutau cu „Oel ngati kameie”, tradus prin „I see you” („Te văd”). Acest te văd cuprinde te cred, te înțeleg, te accept, sunt aici pentru tine. E ceea ce înseamnă conectare autentică și reprezintă o nevoie fundamentală pe care o avem. Dacă avem această senzație într-o relație, înseamnă că suntem în locul cel bun. E necesar însă să ajungem noi înșine la un anumit grad de maturitate emoțională ca să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre: de a ne purta de grijă, de a ne exprima, de a sta sau de a pleca, de a ne bucura de noi și de partener.