de Dana Purgaru

Fiecare cuplu are „bucătăria” lui. Partenerii îşi construiesc propriile reguli interne, îşi atribuie sarcini, cedează reciproc şi găsesc o cale de mijloc pentru bunul mers al relaţiei. Totuşi, uneori ceva „scârţâie”, şi acest lucru se întâmplă atunci când unul dintre ei nu acceptă un compromis. Psihologul Bogdan Vlădescu vă spune cum ar trebui aplanate conflictele din acest punct de vedere.

Semn de încredere şi de apreciere

Atunci când în cuplu apare o problemă, ea trebuie discutată şi trebuie găsită o soluţie care este acceptată de amândoi, astfel încât fiecare să se simtă confortabil şi să nu fie lezat de decizia luată, pentru că acest lucru va genera probleme în viitor. Cei doi parteneri trebuie să vorbească clar şi deschis despre nevoile şi dorinţele lor. Ascultaţi nevoile celuilalt, iar discuţia trebuie să se desfăşoare cu calm, pentru a nu se transforma într-o luptă. Faceţi împreună compromisuri - acestea sunt semne de încredere şi de apreciere în cuplu. Ele nu ar trebui privite ca un lucru rău, pentru că sunt constructive şi vă modelează anumite comportamente. Ca o regulă, dacă partenerul care face un compromis nu se simte privat de anumite drepturi, atunci este un lucru constructiv.

Atenţie la şantajul emoţional!

„Există oameni care consideră că, dacă lasă de la ei, îşi vor încălca anumite principii, declarând de câte ori au ocazia: «Eu nu fac compromisuri!». Cum orice rezistenţă are la bază o teamă, încăpăţânarea lor provine din teama că, dacă vor ceda, vor pierde din autoritate în faţa partenerului şi vor fi călcaţi în picioare. Tocmai din această frică foarte mulţi nu se dăruiesc aşa cum ar trebui într-o relaţie”, ne-a spus Bogdan Vlădescu.

Şi totuşi, nu ar trebui să se transforme într-un şantaj emoţional de genul „dacă mă iubeşti, te-ai schimba!”, deoarece compromisul este un pact de pe urma căruia beneficiază amândoi, nu o dorinţă de a-l schimba forţat pe partener. Cel care a făcut un compromis se va simţi bine de pe urma acestuia, pentru că l-a făcut fericit pe omul pe care îl iubeşte. Dacă va simţi dorinţa partenerului/partenerei că vrea să îl schimbe cu forţa, nu va face decât să opună rezistenţă, şi totul se va transforma în ceartă. În foarte multe dintre cazuri, acceptarea nevoii celuilalt de a-şi controla excesiv partenerul poate părea pentru cel controlat un compromis, însă efectele nu sunt la fel de constructive, ci alimentează dorinţa partenerului de a ţine frâiele relaţiei, nu rezolvă problema şi nu echilibrează relaţia de cuplu. Cel care va accepta un astfel de compromis va sfârşi prin a se simţi privat de orice libertate şi intimitate.

Elimină tensiunile

În concluzie, nu vă feriţi să faceţi compromisuri, pentru că ele nu reprezintă o încălcare a propriilor principii, ci pot echilibra situaţiile de tensiune din cuplu. De asemenea, aveţi grijă ca în momentul în care e indicat un compromis să aveţi în vedere efectul benefic al acestuia asupra relaţiei şi să nu urmăriţi câştigul individual de moment.