Cimişirul, merişorul sau Buxusul este un arbust cu frunziş des, pe care îl vedem folosit mai ales în peisagistică. Frunzele sunt ovale, de un verde strălucitor, devenind roşii toamna, iar florile au culoarea galbenă. Puţină lume ştie însă că banalul arbust ornamental are şi întrebuinţări… terapeutice. Un preparat numit Buxină (denumirea ştiinţifică a plantei fiind Buxus sempervirens), obţinut din scoarţa arbustului, este utilizat în medicină, pentru întărirea sistemului imunitar.
Utilizat în terapiile antidrog
Datorită calităţii lui de a întări sistemul imunitar, cimişirul este utilizat ca tratament în clinicile din Franţa, pentru dependenţii de droguri, dar şi a celor infestaţi cu virusul HIV. Pacienţii au arătat o îmbunătăţire considerabilă a imunităţii şi au înregistrat un plus de memorie şi de putere de concentrare. Totodată, merişorul duce la creşterea nivelului energetic, înlocuind cu succes cafeaua. Atenţie însă, consumat în cantităţi mari, poate determina creşterea tensiunii arteriale!
Ceaiul de cimişir acţionează ca un calmant la nivelul sistemului nervos şi combate stările nervoase, crizele de isterie, dând o stare de bine şi de confort. Acest remediu natural vă scapă de nevroze şi vă aduce liniştea, eliberându-vă de stres.
Luptă împotriva alergiilor
Merişorul este o adevărată gardă de corp pentru organismul dumneavoastră, întărindu-l. Acesta ajută în „selectarea” radicalilor liberi ce intră în contact cu organismul, înlăturând atât viruşii, cât şi bacteriile din atmosferă şi din hrană. Este recomandat consumul ceaiului de cimişir în special în anotimpul rece, când organismul nu este vitaminizat cum trebuie, iar imunitatea este mai scăzută. Trebuie ţinut cont de faptul că, deşi luptă împotriva alergiilor, nu este de ajutor celor care au deja alergie la polen.
Claudia Stan
Reţete
Infuzie: la o linguriţă cu plantă mărunţită, uscată se vor adăuga 250 ml de apă clocotită. Se lasă acoperit zece minute, după care se strecoară. Se pot consuma două căni pe zi.
Decoct: o linguriţă cu frunze uscate se pune în 250 ml apă. Se fierbe două minute, se acoperă încă cinci minute, se îndulceşte cu miere de albine. Se beau câte două căni pe zi. Decoctul are acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic.
Tinctură: se recoltează prin tăiere 300 g din vârfurile fragede de la cimişir şi se taie foarte mărunt. Se pun la macerat în doi litri de alcool de 30º-40º, într-un borcan ermetic închis, vreme de şapte zile. Se filtrează amestecul prin tifon, iar preparatul obţinut se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se ia câte o linguriţă de trei ori pe zi, înaintea meselor principale.
