de Carmen Ciripoiu
Iarba Sfântului Gheorghe, un remediu imbatabil pentru durerile de cap. Sfioase și delicate, lăcrămioarele au excelente proprietăți cardiotonice, diuretice, sedative, hemolitice și revigorante, constituind un ajutor de nădejde pentru vindecarea multor maladii.
Înfloresc în preajma Sărbătorilor de Paște
Atunci când privea încremenită de durere răstignirea Fiului Său, din ochii Fecioarei Maria s-au prelins lacrimi fierbinți, care, odată ce au atins pământul, s-au transformat în cele mai frumoase flori care au existat vreodată, pure și delicate precum sufletul Celei care i-a dat viață Mântuitorului. Acesta este motivul, spune legenda, pentru care lăcrămioarele înfloresc întotdeauna în apropierea Sărbătorilor de Paște, ca un simbol al dăruirii. O altă poveste spune că înainte de a ucide balaurul, din brațul Sfântului Mucenic Gheorghe au curs stropi de sânge, care, odată ce ajungeau pe pământ, se prefăceau în flori mici și albe ce răspândeau o mireasmă puternică, nemaiîntâlnită până atunci. După ce balaurul a fost ucis, florile au continuat să apară an de an în luna aprilie, în preajma sărbătorii de Sfântul Gheorghe, fiind numite și „iarba Sfântului Gheorghe”.
Utile în afecţiunile renale
Puterile vindecătoare ale lăcrămioarelor sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri de medicina tradițională românească, fiind numite unul dintre cele mai bune remedii care reglează tensiunea. Un preparat cu rezultate bune este tinctura de păducel și lăcrămioare, fiind recomandată atât ca tonic cardiac, precum și în cazul nevrozei cardiace. Se recomandă 20 de picături pe zi, timp de cinci zile pe săptămână, cu două zile de pauză. Și tot tinctura este indicată ca diuretic natural, fiind extrem de utilă și în afecțiunile renale, gută, dar și în tratarea sindromului premenstrual. Pentru a combate insomniile provocate de migrene este recomandată tinctura de lăcrămioare și tei, preparată astfel: 20 g lăcrămioare și 20 g flori de tei, bine uscate și mărunțite, se amestecă împreună cu 200 ml alcool. Preparatul se lasă la macerat zece zile, timp în care se amestecă de câteva ori pe zi. Se filtrează și se pune la decantat în frigider încă o săptămână. La final, se depozitează în sticluțe închise la culoare. Se recomandă 20 de picături de două ori pe zi. Tratamentul se face cinci zile pe săptămână, cu două zile de pauză.
Înlătură nevralgiile și amețelile
În cazul durerilor de cap, cel mai bun este masajul cu oțet de lăcrămioare. Preparatul se obține astfel: 30 g flori proaspete se amestecă bine cu 100 ml oțet de vin și se lasă la macerat două săptămâni, apoi se depozitează în sticluțe mici, închise la culoare. Se recomandă compresele călduțe cu oțet de lăcrămioare, aplicate pe frunte. În caz de leșin se inspiră adânc vaporii degajați de oțetul de lăcrămioare. Un ceai excelent pentru problemele femeiești este cel realizat din lăcrămioare, talpa-gâștei și salvie, și este ideal pentru calmarea durerilor menstruale și a tulburărilor de menopauză. Persoanele care suferă de nevralgii, cefalee sau scurgeri cronice de ochi și urechi pot folosi pulbere din flori și frunze de lăcrămioare, uscate și măcinate fin, din care se consumă un vârf de cuțit cu puțină apă.
Împrospătează tenul
Compresele cu infuzie de frunze de lăcrămioară au rolul de a calma repede ochii umflați și de a estompa cearcănele, fiind la fel de eficiente și în ameliorarea simptomelor alergiilor de sezon. Pentru prevenirea apariției petelor și a imperfecțiunilor tenului, uleiul de lăcrămioare și-a dovedit întotdeauna eficacitatea. Uleiul de lăcrămioare se prepară astfel: 30 g lăcrămioare se combină cu 100 ml ulei de măsline și se fierb pe baie de aburi timp de trei ore, apoi se lasă la răcit și se strecoară. Se depozitează în locuri răcoroase, în sticluțe mici. Preparatul este considerat unul dintre cele mai bune cicatrizante. Pentru redarea culorii naturale a tenului se folosește apa de lăcrămioare. 10 g flori de lăcrămioare se amestecă împreună cu 250 ml apă distilată, se fierb 15 minute, completând treptat apa care se evaporă. Se lasă la infuzat un sfert de oră, și preparatul este gata. Se aplică seara, pe tenul curățat în prealabil. Efectul este uimitor.
Atenţie! La supradozare, preparatele din lăcrămioare devin toxice, scad tensiunea arterială, măresc ritmul cardiac, provoacă tulburări cardiace şi respiratorii, poliurie, ameţeli, sufocare, greţuri, crampe, dureri abdominale, spasme, ajungând până la stop cardiac. De asemenea, fructele roşii sunt foarte toxice.
Ştiaţi că...
... în anul 1881, Serghei Botkin, fondatorul şcolii de medicină clinică din Rusia, a folosit, la Moscova, infuzia şi tinctura de lăcrămioare ca tonic cardiac?
... în vechime, vracii puneau flori în apa copiilor bolnăvicioşi, pentru a grăbi circulaţia sângelui şi a le întări organismul?