de Raluca Grinţescu
Brânduşa de toamnă este una dintre cele mai puternice şi totodată mai otrăvitoare plante medicinale din flora românească şi mondială, întrecând din acest punct de vedere chiar şi faimosul spânz, mult discutat în presa cu specific naturist din ultimii ani.
În Evul Mediu, folosită în tratarea reumatismului
Brândușa de toamnă este o plantă perenă (a cărei rădăcină dormitează iarna sub zăpadă), care creşte în zonele de deal şi de munte, înflorind la începutul toamnei (septembrie) cu nişte flori violete superbe. Încă din Antichitate, această plantă este cunoscută şi folosită intern în tratamentul unor boli dintre cele mai diverse, de la reumatism, constipaţie până la tulburările neurologice. Apoi, planta a fost folosită de arabi în secolele V-Vll în tratamentul gutei, care a reprezentat o mare problemă în Evul Mediu, din cauza consumului excesiv de carne. În fine, planta este redescoperită în anul 1920 în Anglia, unde se stabileşte că seminţele sale au un conţinut mai mare şi, mai ales, mai constant de principii active faţă de bulb, care era folosit în mod tradiţional şi care dădea numeroase accidente din cauza conţinutului său de principii active toxice extrem de variabil (în cazul seminţelor, dozarea remediilor s-a putut face mai precis). În continuare, rând pe rând, au fost descoperite principiile active ale brânduşei de toamnă împreună cu proprietăţile lor terapeutice.
Este analgezic redutabil
Brândușa de toamnă se poate folosi în scop terapeutic atât intern, cât și extern. Intern, efectul este citostatic natural foarte puternic (datorită colchicinei), antimitotic selectiv foarte puternic (datorită demecolchinei), antileucemic foarte puternic, regenerativ mediu al ţesuturilor, analgezic puternic, purgativ drastic, febrifug bun, antireumatic bun, stimulent puternic al peristaltismului intestinal, antigutos puternic, colagog bun. Extern, efectul este antireumatic, tonic capilar (florile).
Armă secretă împotriva cancerului
Un nou medicament obţinut din brânduşa de toamnă este creat special pentru a deveni activ doar în momentul în care ajunge la tumoare. Compusul conceput de doctori din Marea Britanie, al cărui nume este ICT2588, circulă prin sânge şi ucide celulele canceroase, lăsând neatinse ţesuturile sănătoase. În laborator, ICT2588 a fost folosit cu succes pe şoareci, tratând cancerul la sân, cel de colon, pulmonar şi de prostată. După o singură injecţie cu acest medicament, jumătate dintre animale au dat semne că s-au vindecat complet. În plus, în cazul tuturor şoarecilor s-a observat o încetinire a creşterii tumorilor. Importanţa acestui medicament constă în modul în care este activat de o enzimă pe care tumorile o folosesc pentru a invada ţesutul din jur. Odată activat, el distruge vasele de sânge care alimentează cancerul, determinând moartea celulelor canceroase.
În prezent se poartă discuţii pentru începerea unui studiu efectuat pe oameni, cercetare care va avea o finanţare de 3 milioane de lire sterline. Medicamentul este bazat pe colchicină, o substanţă foarte toxică aflată în florile şi în frunzele brânduşei de toamnă. Încercările anterioare de a trata cancerul cu această substanţă nu au reuşit din cauza nivelului crescut de toxicitate. Acum, din fericire, specialiştii au găsit o cale prin care să determine medicamentul să se activeze doar atunci când ajunge la tumoare.
Pulberea
Pulberea de brândușă de toamnă se administrează în următorul mod: se începe cu o doză de atac de 0,4-0,6 g în prima zi, după care se face o pauză de 48 de ore; se continuă cu 0,2 g pe zi, vreme de o lună, după care se face o pauză de șapte zile şi se reia cura. În total pot fi făcute maximum trei cure pe an. Dacă apar semnele intoxicaţiei: mai mult de patru scaune pe zi, vomismente, convulsii se întrerupe imediat tratamentul pentru trei zile, după care se reia cu 0,1 g pe zi. Pulberea se ia în doză unică, pe stomacul gol (la patru ore după ultima masă), de preferinţă în jurul orei 21:00. Cantitatea de pulbere prescrisă pe zi se ia împreună cu 2 g iarbă de salvie (Salvia officinalis) şi 2 g scoarţă de stejar (Quercus robur), de asemenea, sub formă de pulbere.
Tinctura de seminţe
Tinctura de seminţe de brânduşă de toamnă 20% se administrează în următorul mod: se începe cu doza de atac de 2,5-3 ml (pot fi măsuraţi cu ajutorul unei seringi hipodermice obişnuite) în prima zi, după care se face o pauză de 48 de ore; se continuă cu 1 ml pe zi, vreme de o lună, după care se face o pauză de șapte zile şi se reia cura. În total pot fi făcute maximum trei cure pe an. Dacă apar semnele intoxicaţiei descrise anterior se întrerupe imediat tratamentul pentru trei zile, după care se reia cu 0,5 ml pe zi. Tinctura se administrează în doză unică, pe stomacul gol (la patru ore după ultima masă), de preferinţă seara, în jurul orei 21:00. Cantitatea de tinctură prescrisă se dizolvă în jumătate de pahar cu apă şi se bea înghiţitură cu înghiţitură.
Legendă
Există și o legendă în legătură cu numele acestei plante periculoase. Se spune că în Colchida, o regiune din zona estică a Mării Negre, trăia Medeea, o renumită vrăjitoare. Ea a preparat o poţiune malefică și a lăsat să cadă o picătură pe pământ. Din acea picătură a răsărit brândușa de toamnă! Să notăm și faptul că în Evul Mediu brândușa de toamnă se folosea ca insecticid.
Toxicitate
Doza mortală de seminţe de brânduşă de toamnă este de 5 g luate pe zi, dar, atenție, toxicitatea poate apărea şi prin cumul, deoarece eliminarea substanţelor toxice se face în maximum 72 de ore. Deci 1,5 g pe zi pot produce în trei-patru zile moartea. În plus, toxicitatea ei este mai mare în cazul persoanelor mai sensibile, cu greutate corporală redusă ori în vârstă, precum şi la copii. La 1 g pe zi pot apărea tulburări grave cum ar fi: convulsiile, delirul, deshidratarea pronunţată, problemele respiratorii. În cazul intoxicaţiei cu brânduşă de toamnă, tratamentul de prim ajutor (până se ajunge la o unitate medicală specializată) este prin administrarea de cărbune activ: o lingură cu pulbere fină de cărbune, din oră în oră, prin provocarea vomei şi prin stimularea purgaţiei.
În ordinea gravităţii şi a apariţiei în timp, simptomele intoxicaţiei cu brânduşă de toamnă sunt: salivaţie abundentă, iritarea stomacului şi a intestinului cu dureri, vomă; diaree puternică, apoi însoţită de colici; retenţie urinară; deshidratare pronunţată; convulsii însoţite de delir; paralizia; oprirea respiraţiei şi moartea.
Intoxicaţia apare în două-șase ore de la ingerarea plantei. Planta este contraindicată în cazurile de nefrită, graviditate și diaree în fază acută.