de Carmen Ciripoiu

Numit și buruiana-zmeului, buruiană de cârtițe sau spinul-vântului, scaiul vânăt rămâne în tradiția populară drept leacul care vindecă atât artrita și bronșitele, cât și dermatozele, eczemele, retenția urinară, dar și tusea convulsivă.

Decoctul, adjuvant în parodontoză

Carii? Dureri de dinți? Probleme cu parodontoza? Toate neplăcerile dispar cu ajutorul scaiului vânăt. Se face un decoct concentrat din două linguri cu plantă la o cană cu apă, se fierbe la foc domol 10-15 minute, completând apa care se evaporă. Cu acest preparat se face gargară dimineața și seara. În cazul tusei convulsive, benefic este ceaiul de scai vânăt. Se recomandă trei-patru lingurițe pe zi, îndulcit cu miere. Pentru un efect maxim e bine ca scaiul vânăt să fie combinat cu tei, pătlagină, cimbrișor, șovârf, troscot, fenicul, anason, lavandă și muguri de pin. Se amestecă plantele în părți egale și se pune o linguriță la o cană cu apă clocotită. Se consumă două-trei căni pe zi, până la dispariția definitivă a tusei.

Combate efectele artritei

Ceaiul de scai vânăt este de mare ajutor și în cazul nasului înfundat, al respirației grele și al durerilor în gât. De asemenea, acesta are capacitatea de a elimina toxinele din corp. Experții în domeniul fitoterapiei afirmă că băile cu decoct de scai vânăt sunt un tratament eficace în combaterea efectelor nocive ale artritei și infecțiilor atât la adulți, cât și la copii. Pentru prepararea decoctului se folosesc cinci linguri cu plantă mărunțită la un litru de apă. Datorită saponozidelor conținute, scaiul vânăt are şi acţiune diuretică. În caz de retenţie urinară, acţionează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată, şi prin aceasta ajutând la detoxifierea organismului. Concomitent, scaiul vânăt prezintă şi o importantă acţiune antibacteriană. În tratamentul prostatitei cronice, se recomandă pulbere de rădăcini uscate de scai vânăt. Se administrează o jumătate de linguriță, de cinci ori pe zi, dizolvată în apă caldă sau în ceai.