de Raluca Grințescu

În jungla africană creşte o plantă în formă de arbust (înalt de cel puţin doi metri) cunoscut cu numele de iboga (Tabernanthe iboga). Are frunzele mici şi verzi, florile albe şi roz, iar fructele ovale de culoare portocalie. Fructele plantei erau mestecate de băştinaşii africani, deoarece ei credeau că îi ajută la întărirea rezistenţei organismului, mai ales după efort.

Dă senzaţie de anestezic

Rădăcina de iboga este cunoscută pentru efectele ei halucinogene, a fost folosită încă din vremuri de demult în ritualurile magico-religioase. Are gust amar şi provoacă încă de la început o senzaţie de anestezic în gură. Dacă se administra în doze prea mari se ajungea aproape întotdeauna la otrăviri grave. Rădăcina plantei conţine cel puţin 12 alcaloizi, din care o componentă psihoactivă - ibogaină - care dă o stare de bine persoanelor care au vicii avansate legate de droguri şi de alcool, îi ajută să scape de dependenţa mare de anumite droguri puternice (de exemplu cocaină, heroină, metadonă, amfetamină). Experimentele au arătat că această substanţă are un efect terapeutic foarte bun în tratamentul alcoolismului avansat. În prezent ibogaina, dar şi planta iboga, sunt interzise.

Este folosită în clinici de dezalcoolizare

În Gabon, iboga este considerată o mândrie şi o comoară naţională încă din anul 2000, fiind apreciată pentru faptul că este un excelent remediu împotriva dependenţelor grave. În Olanda, Canada, Mexic şi Noua Zeelandă, dacă nu există nicio interdicţie privind folosirea plantei, ea oferă necesarul de ibogaină folosită în clinici în care se încearcă tratarea dependenţilor de alcool. La început planta era folosită pentru ibogaină din compoziţia ei care era apreciată ca un stimulent fizic şi mental, utilizată de cei care sufereau de oboseală cronică, depresie, boli infecţioase mai mult sau mai puţin grave. Sportivii obişnuiau să ia acest drog pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea mentală şi fizică, însă din anul 1966 ibogaina a fost interzisă de a mai fi consumată de aceştia.

De ajutor persoanelor obeze

Iboga este folosită din punct de vedere terapeutic pentru tratarea unor afecţiuni cum ar fi: febra şi tensiunea arterială. Ajută la eliminarea stării de oboseală, îndepărtează senzaţia de sete excesivă şi inhibă pofta de mâncare, deci este eficientă în scăderea în greutate la persoanele care suferă de obezitate. De asemenea, este apreciată pentru efectul ei afrodisiac, ibocaina amplifică mecanismele psihologice care stau la baza impulsului sexual, prelungeşte emoţia generală din corp şi erecţia bărbaţilor.

Dacă este folosită în doze mari (care depăşesc 3 mg/kg) se poate ajunge la simptome nedorite: halucinaţii, fantezii, nervozitate, o stare bizară între veghe şi somn, sensibilitate mare la lumină, stări de greaţă şi vărsături

Efectele sale sunt pe termen lung

Specialiştii în domeniul sănătăţii din SUA au realizat un studiu amănunţit al plantei şi au experimentat această componentă a sa - ibogaină. Rezultatele au fost următoarele:

• ibogaina este considerată un „medicament” experimental şi un mijloc de detoxifiere;
• comparativ cu aspirina, ibogaina nu are toxicitate mai mare decât aceasta;
• deşi efectele sale sunt uşor psihoactive, ea nu trebuie considerată un medicament cum este aspirina, ci un drog. S-a demonstrat că efectele ei ţin mai mult, iar cei care o folosesc ajung să fie stimulaţi fizic şi mental. Ca toate drogurile de acest gen, trebuie folosită în cantitate mică, doar la recomandările medicale şi nu luate oricum de la persoane necunoscute;
• în general tratamentul cu ibogaină se face unor persoane care au făcut anumite analize medicale astfel încât să li se poată aplica imediat măsuri de urgenţă în cazul în care apar efecte secundare. Dacă sănătatea le permite să poată lua medicamentul, le va fi calculată doza corectă în funcţie de greutatea corporală;
• pe perioada cât se ia ibogaină apare scăderea accentuată a apetitului;
• în urma experimentărilor făcute pe un număr de 36 de pacienţi s-a constatat faptul că administrarea a 10 mg ibogaină timp de o lună nu a dat efecte secundare asupra creierului, inimii, ficatului şi rinichilor;
• la persoanele dependente de alcool, ibogaina afectează doar receptorii creierului care sunt în legătură cu această dependenţă;
• ibogaina ajută la combaterea dependenţei de alcool prin faptul că stimulează creşterea cantităţii de serotonină în organism;
• specialiştii au făcut experimente pe cobai şi astfel au concluzionat faptul că ibogaina ajută la creşterea producţiei de proteine din ţesutul cerebral. De asemenea, ei au constatat că această componentă stopează foarte bine pofta de a bea alcool. La cobai, ibogaina se stabileşte în ţesuturile corpului, acţionează asupra psihicului şi efectul ei este de durată (uneori mai mare de 12 ore).