de Roxana Istudor şi Cristian Blănuţă

Ca plantă medicinală, arnica este cunoscută din timpuri străvechi. În practica terapeutică se folosesc de multă vreme florile, dar tot mai mulți specialiști susţin că principiile benefice se găsesc, de asemenea, și la frunze, și la rădăcini.

Tratează contuziile și hematoamele

Arnica este o plantă medicinală cu certe virtuţi antiseptice, cicatrizante și decongestive. Dar specialiștii naturiști recomandă precauţie în utilizarea acestei plante, chiar asistenţă din partea medicului, deoarece poate fi toxică dacă nu este folosită în cunoștinţă de cauză. De aceea, în mod curent, arnica se utilizează extern, fiind faimoasă pentru efectul asupra echimozelor, contuziilor, hematoamelor, luxaţiilor și chiar rupturilor musculare. Gelurile, uleiurile şi unguentele pe bază de arnică pot fi folosite atât înaintea activităţilor sportive, în vederea pregătirii muşchilor pentru efort, cât şi după activitatea fizică, pentru a combate febra şi contracturile musculare şi pentru a ajuta la refacere. Florile proaspete de arnică se pot pune la macerat într-un ulei vegetal presat la rece (de măsline, de sâmburi de struguri). Uleiul obţinut poate fi folosit pentru masaj în caz de contracturi musculare, de dureri reumatice şi posttraumatice, de dureri de cap.

Stimulează circulația periferică

Arnica este una dintre puţinele plante ale cărei principii active, în special cel care îi conferă proprietăţi antiinflamatoare (substanţa numită helenalină), sunt recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. De altfel, aceasta este calitatea pe baza căreia se foloseşte în variate probleme de sănătate care implică un proces inflamator. Pentru stimularea circulaţiei periferice, se poate folosi tinctura, circa 10 grame, în apa de baie. Preparatele care conţin arnică pot fi utilizate pentru masaj şi de persoanele care prezintă varice, flebite uşoare şi sindrom de picioare grele. În cazul unor accidente soldate cu traumatisme, au eficienţă produsele homeopatice care conţin arnică, în aceste cazuri acestea prescriindu-se personalizat de un medic cu competenţe în domeniu. Unguentul din arnică se prepară astfel: în 50 ml ulei se pun două linguriţe cu flori de plantă umezite cu alcool. Se fierb, apoi, după răcire, se utilizează pentru masaj (cu un plus de eficiență alături de ceară de albine).

Atenuează manifestările unor alergii

Arnica este eficientă şi în cazul unor probleme de sănătate care se manifestă prin dureri şi stări febrile, indiferent că ele au la origine o infecţie de natură microbiană sau fungică. Nu mai puţin eficientă se dovedește arnica în atenuarea manifestărilor unor alergii. Administrată intern, numai sub supravegherea medicului, planta are şi proprietăţi imunostimulatoare deosebite. Acţionează ca antiseptic şi ca antibiotic la nivel respirator. În caz de faringită, de laringită, de infecţii ori de inflamaţii urinare, doza de administrare pe cale orală este mică, de 10-20 de picături pe zi, diluate în apă, timp de maximum 30 de zile. Infuzia de arnică se prepară din două lingurițe cu flori de plantă la 200 ml apă fierbinte. Cu această infuzie se face gargară.

Reglează temperatura corpului

Arnica se remarcă, totodată, şi prin faptul că ajută organismul să se adapteze la frig, reglând temperatura corpului. În același timp, planta este sedativ uşor şi tonic cardiac, precum și un excelent adjuvant în tratamentul persoanelor care au hipertensiune, în principal datorită acţiunii sale diuretice şi vasodilatatoare. Mai departe, se remarcă efectul anticoagulant, cu consecinţe benefice asupra aparatului cardiovascular. Nu în ultimul rând, arnica previne sclerozarea arterelor coronare şi cerebrale. În caz de pareze, se administrează pulbere de arnică, un vârf de cuţit, de trei ori pe zi, pe stomacul gol, eventual în asociere cu alte pulberi din plante medicinale. Pentru efect relaxant şi sedativ, uleiul de arnică se foloseşte în amestec cu ulei esenţial de lavandă pentru masarea întregului corp, cu accent pe zona picioarelor şi a spatelui.

Arnica este una dintre puţinele plante ale cărei principii active, în special cea care îi conferă proprietăţi antiinflamatoare (helenalina), sunt recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Contraindicaţii de utilizare

Produsele care conţin arnică nu se aplică pe pielea cu plăgi deschise şi, de asemenea, se evită zona ochilor. Planta poate genera reacţii alergice, iar tratamentul intern prelungit sau în doze mari poate duce la stări de greaţă, la ameţeală, la tulburări de echilibru, la probleme respiratorii şi chiar la paralizie. De asemenea, arnica nu se administrează copiilor sub 3 ani, femeilor însărcinate sau celor care alăptează. În general, prescierea acestei plante, cu precădere intern, se face doar la indicațiile și sub supravegherea medicului.