de Elena Şerban

Cunoscută mai ales sub numele de busuiocul-broaştei, această plantă face parte din familia scrophulariaceae, genul veronica, specia beccabunga. Aşa după cum îi spune şi numele, se întâlneşte mai ales pe terenurile inundabile, mlaştini, malurile apelor, din regiunea de câmpie până în cea subalpină.

Salată pentru sănătate
De la busuiocul-broaştei se folosesc toate părţile, întrucât conţine multe săruri minerale, vitamina C şi unele principii active.
Spre deosebire de puţine plante medicinale, busuiocul-broaştei se poate consuma şi crud, sub formă de salată. Singura condiţie este aceea că trebuie să fie alese tulpini şi frunze fragede, înainte de înflorire. De asemenea, se poate consuma şi în amestec: 2/3 părţi busuiocul-broaştei şi 1/3 năsturel sau cresonul izvoarelor (Nasturtium officinale).

Tratează cu succes scorbutul
Planta este utilizată ca diuretic, antiinflamator şi antiscorbutic. Datorită compoziţiei sale, este indicată în tratamentul scorbutului, scrofulozei, dizenteriei, în dureri renale şi toracice, hemoroizi, pecingine, pistrui.
Pentru vindecarea scorbutului, scrofulozei, dizenteriei, retenţiei urinare beţi de trei ori pe zi câte două linguri cu suc proaspăt obţinut din plantă.
Busuiocul-broaştei poate fi utilizat şi extern, întrucât este foarte eficient în tratarea hemoroizilor, pecinginei, pistruilor, ulceraţiilor de natură scorbutică. În acest scop fie puneţi cataplasme cu planta proaspăt zdrobită pe locul afectat, fie comprese cu sucul obţinut din plantă.