de Călin Popa şi Raluca Ogaru
Recunoscut pentru caracteristicile sale terapeutice încă din Antichitate, podbalul se remarcă pentru proprietăţile sale emoliente şi expectorante.
Tratează tusea tabagică
Podbalul este o plantă recunoscută de secole pentru efectele sale antispastice, tonice, diuretice şi antiinflamatoare. Date fiind aceste proprietăți, preparatele pe bază de plantă sunt recomandate în tratarea bolilor aparatului respirator, cum ar fi bronşita, laringita, tusea tabagică, astmul bronşic, emfizemul pulmonar, silicoza şi chiar tuberculoza, în fază incipientă. Persoanele răguşite şi chinuite de tuse pot să bea, de mai multe ori pe zi, ceai fierbinte din frunze de podbal, îndulcit cu miere, care se prepară astfel: 200 ml apă clocotită se toarnă peste două linguriţe cu plantă uscată şi mărunţită. Se lasă câteva minute la infuzat, după care se strecoară. Se pot bea două, trei căni cu ceai pe zi. În cazul bronşitelor cronice, se pot face și inhalaţii cu frunze de podbal, combinat cu isop şi cimbru. Puneţi la fiert un litru de apă şi, când clocoteşte, adăugaţi două linguri cu plantă, lăsaţi să infuzeze şi, cu un prosop mare pe cap, respiraţi aburii emanaţi.
Remediu în cazuri de dispepsii
Infuzia de podbal este indicată și persoanelor care suferă de afecţiuni hepato-biliare, ale căilor urinare şi dispepsii. Grație proprietăților antiinflamatoare, planta este de folos şi suferinzilor de astm, care pot recurge la două sau trei linguri cu suc de podbal, proaspăt stors, puse în lapte cald. Într-un vas de lut se pun, alternativ, frunze proaspete de podbal şi zahăr. Când este plin, vasul se acoperă cu două-trei rânduri de celofan şi se îngroapă în pământ pentru opt săptămâni. După acest răstimp se dezgroapă recipientul, se separă siropul obţinut şi se dă în câteva clocote. După ce se răceşte, se toarnă în sticle mici, de culoare închisă, şi se păstrează la rece. Extern, compresele cu infuzie concentrată din frunze de podbal pot fi folosite în tratamentul tenurilor ridate, grase sau seboreice.