de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
Iarna nu înseamnă doar fulgi albi și pufoși, ci și momentul în care organismul este expus la numeroase boli, care pot provoca o serie de complicații nedorite, dacă nu sunt tratate la timp. Cum țineți departe afecțiunile cele mai întâlnite în perioada rece, respectiv angina, pneumonia, laringita, infecțiile urinare sau degerăturile, aflați din interviul cu fitoterapeutul Iulian Aldea (medalion).
„În cazul anginei, aplicați cataplasme cu argilă și ceapă rasă”
- Nu există persoană care să nu se fi confruntat iarna cu inflamații puternice ale amigdalelor. Din păcate însă, sunt și momente în care se inflamează și laringele și atunci apare afecțiunea numită angină. Îi poate ține piept natura?
- Cu angina nu e de glumit, de aceea trebuie luate măsuri încă de la primele simptome. În consecință, bolnavul va trebui să stea în casă, să evite cât mai mult posibil frigul și să aplice de trei ori pe zi comprese calde pe gât, cu oțet, argilă sau infuzie de salvie. Sunt foarte utile băile la picioare cu apă fierbinte și multă sare, dar și gargara cu infuzie de mușețel, salvie, mentă sau apă sărată. Dacă boala și-a făcut apariția, mestecați propolis și consumați ceaiuri de nalbă mare sau coada-calului care sunt dezinfectante și antiinflamatorii. De asemenea, se pot pune cataplasme cu argilă și ceapă rasă pe regiunea anterioară a gâtului timp de două ore pe zi sau se pun comprese cu miez de tătăneasă, schinduf sau frunze de varză crudă. Totodată, faceți gargară cu infuzie obținută din 20 g nalbă mare, 20 g muşeţel, 30 g gălbenele, 40 g sânziene, 40 g coada-calului, 30 g salvie, 40 g cimbrişor, la un litru de apă.
- O altă afecțiune des întâlnită în perioada iernii este pneumonia. Pot fi calmate simptomele bolii cu ajutorul produselor din farmacia naturii?
- Aerul rece al iernii, fumatul, scăderea imunităţii organismului şi virozele netratate corespunzător sunt factorii principali care conduc la apariţia pneumoniei sau aprinderii de plămâni, cum este cunoscută această afecţiune în popor. Simptomele acesteia pot apărea subit şi constau în febră ridicată, frisoane, junghiuri în piept, transpiraţie abundentă, puls accelerat şi tuse însoţită de expectoraţii, dar există și bolnavi care prezintă dureri de cap, vărsături şi stări de confuzie. De mare ajutor în vindecarea pneumoniilor sunt fructele de măceș. Acestea trebuie uscate, apoi pisate până se obține o pulbere fină. Se administrează trei linguri pe zi, timp de două săptămâni. Uleiul de busuioc are efect antibiotic, la fel ca şi cel de cimbru, cu care se administrează în combinaţie. Într-un pahar cu apă se pun trei picături de ulei de busuioc şi două de cimbru și se consumă de două ori pe zi. Cura cu ulei de pin este indicată atât adulților, cât și copiilor. Se recomandă 10-30 de picături, de două-trei ori pe zi, înainte de mesele principale. Tratamentul durează două-trei săptămâni. Tot împotriva pneumoniilor acționează foarte bine și hreanul. Trei-patru rădăcini de hrean se dau pe răzătoare şi se pun într-un borcan. Se completează cu alcool alimentar de 80 de grade şi se lasă la macerat timp de opt zile. La final, se strecoară poţiunea şi se consumă o linguriţă de trei ori pe zi.
„În tratamentul cistitei, se recomandă tinctura de propolis”
- Una dintre cele mai supărătoare afecțiuni ale mucoasei laringelui cu care se poate confrunta o persoană în sezonul rece este laringita. Ce leacuri recomandați pentru a stopa această afecțiune atât de neplăcută?
- Laringita apare ca urmare a variațiilor de temperatură, frig, atmosferă umedă, dar poate fi cauzată și de viroze respiratorii sau bacteriene, surmenaj vocal, încărcarea atmosferei cu pulberi și gaze toxice. Un remediu vechi, dar foarte eficace în acest caz este decoctul pregătit din două cepe care se fierb cu tot cu coajă, timp de cinci minute într-o cană cu apă, apoi se lasă la răcit timp de zece minute. Se strecoară și se consumă cât de fierbinte se suportă. Ceaiul nu are un gust foarte plăcut, însă acționează imediat. Alt remediu rapid este preparatul făcut dintr-o jumătate de pahar cu suc de lămâie cu jumătate de pahar cu miere. Ingredientele se pun la foc mic și se lasă să fiarbă câteva minute. Se consumă o linguriță la jumătate de oră. Proprietăți emoliente și expectorante are infuzia din flori de lumânărică (o linguriță la 250 ml apă clocotită) din care se consumă două căni pe zi. Preparatul ajută în fluidificarea secrețiilor bronșice și are proprietăți sudorifice. Considerate alimente-medicament, sunt recomandate şi laptele fierbinte cu gălbenuş şi suc de praz, îndulcite cu miere, sucuri de morcov şi lămâie.
- Despre infecţiile urinare sau cistitele, cum sunt denumite în limbaj popular, declanşate de acţiunea unei bacterii asupra tractului urinar, specialiștii spun că apar foarte des iarna atât la femei, cât și la bărbați. Cum ne ajută natura în acest sens?
- Frunzele de merişor au proprietăţi diuretice şi antiseptice, stimulând activitatea rinichilor şi intensificând procesul de curăţare a acestora şi a vezicii urinare. Se prepară un decoct dintr-o linguriţă cu frunze de merişor la 250 ml apă şi se beau cel puţin trei căni pe zi. Foarte benefică este şi infuzia preparată dintr-un amestec de frunze de măceşe, teci de fasole, fructe de pătrunjel şi rădăcină de leuştean. Se pun două linguriţe din amestecul de plante la o cană cu apă clocotită şi se lasă la infuzat cinci minute. În tratamentul cistitei, se recomandă tinctura de propolis, din care se administrează 30 de picături de două-trei ori pe zi. Utilă este şi gemoterapia cu extract din mlădiţe de merişor. Tratamentul se urmează două luni. Pentru a menţine sănătatea tractului urinar, este indicat consumul a cel puţin doi litri de lichide pe zi, fie că este vorba despre apă plată sau despre ceaiuri din plante.
„Pentru degerături uşoare se fac băi locale cu flori de gălbenele“
- Sub acţiunea prelungită a temperaturilor excesiv de scăzute, pot apărea degerăturile, acele modificări locale și generale ale țesuturilor care se pot produce atât la picioare, cât și la mâini, nas și urechi, uneori destul de grave. Ce se poate face în acest caz?
- Frecvenţa degerăturilor este mai mare la persoanele care lucrează în frig (mai ales cu obiecte metalice), care stau mult în picioare fără mişcare și la cei care călătoresc. Din nefericire, se pot agrava prin complicaţii, cu reducerea vitezei de circulaţie a sângelui, arterite, mutilări de membre, incapacitate de funcţionare a picioarelor şi a mâinilor. Pentru degerături ușoare se fac băi locale cu flori de gălbenele (15-20 g la 1 litru de apă clocotită) sau scoarţă de stejar (25-30 g fierte 15 minute într-un litru de apă), acestea având acţiune astringentă, cicatrizantă şi dezinfectantă. Utile în cazurile grave sunt cataplasmele cu foi de varză, hrean ras amestecat cu miere de albine, ridichi rase, cartofi zdrobiţi, ceapă tăiată în felii, frunze proaspete de aloe vera şi un strat de miere acoperit cu o pânză curată. Sunt eficiente și alifiile de gălbenele şi propolis sau fructe de vâsc (100 g plantă zdrobită şi omogenizată în 100 g untură încălzită).