de Ștefania Băcanu şi Gabriela Comşa
Ciumăfaia, care mai este cunoscută în popor sub numele de laur porcesc, arici sau mătrăguna gunoiului, este o plantă cu numeroase beneficii pentru organism. În scop medicinal se folosesc frunzele, florile și seminţele, din care se prepară tincturi, extract, siropuri, comprese și pulbere cu ajutorul căreia se pot face și inhalaţii.
Face minuni în răguşeli
Ciumăfaia este una dintre plantele care se folosesc de sute de ani în vindecarea diferitelor afecțiuni. De exemplu, pe vremuri, cu decoctul din frunze se spălau rănile și umflăturile și, în doar una-două zile, se vedea efectul. Plaga începea să se vindece și să se închidă, iar umflătura se transforma într-o simplă vânătaie. Tot decoctul era folosit, și este și astăzi, pentru durerile de gât, răgușeli și astm. Mai exact, luați două lingurițe cu plantă bine uscată și o adăugați într-un vas de 300 ml cu apă. Acoperiți-l și lăsați-l trei-patru zile la macerat. După, puneți vasul la fiert, lăsați conținutul să dea într-un clocot, apoi stingeți focul. După ce s-a răcit, strecurați-l și ce a rămas poate fi folosit pentru afecțiunea pe care o aveți, răni sau plăgi, iar pentru consumul intern, beți câte două căni pe zi, dimineața și seara, fără zahăr, timp de 14 zile sau la nevoie.
Remediu pentru sindromul ochiului uscat
Ciumăfaia este o plantă originară din Mexic, dar a devenit extrem de cunoscută în toată lumea, grație proprietăților antispastice, sedative și analgezice pe care le are. Preparatele pe bază de ciumăfaie pot fi utilizate ca agenţi sedativi pentru sistemul nervos central. În astfel de situații, se recomandă semințele sub formă de pulbere, care poate fi consumată dimineața, înainte de micul dejun. Se ia un strop de pulbere și se ține sub limbă 15-20 de minute, după care se înghite cu un pahar cu apă. De asemenea, pulberea de ciumăfaie este folosită și în chirurgie și oftalmologie. În cazul tulburărilor de vedere sau al sindromului de ochi uscat, se pot face inhalații cu planta sub formă de praf, la care se adaugă ulei esențial de soc și ulei de ricin. Se pun, în cantități egale, două-trei picături de ulei, într-un vas cu apă, alături de o linguriță rasă cu pulbere de ciumăfaie. Ideal este să inhalați cel puțin zece minute, iar tratamentul se recomandă măcar o dată la două zile, timp de o lună sau la nevoie.
PONT. Ciumăfaia ajută pacienții diagnosticați cu boala Parkinson sau cei care suferă de episoade epileptice, stări de agitaţie severă sau nevralgii.
Alină durerile după... tocuri!
Pentru durerile membrelor, mai ales ale celor inferioare, cataplasma din florile de ciumăfaie poate face minuni. De regulă, acest disconfort apare atunci când picioarele sunt foarte obosite, după mers mult pe jos, sport sau stat pe tocuri timp îndelungat. Alegeți trei-patru flori proaspete și zdrobiți-le bine cu ajutorul unui morjar, până devin suculente, apoi aplicați-le pe zonele cu probleme. Veți vedea că după nici jumătate de oră, picioarele își vor recăpăta suplețea și vă veți putea relua activitățile. Ceaiul din florile plantei este recomandat bolnavilor de diabet. Cel puțin două căni pe zi, dimineața și seara, timp de 14 zile, iar cura se repetă după două luni de pauză sau la nevoie. 20 g plantă se pun la fiert în 250 ml apă. Se răcește și se consumă, de preferat, neîndulcit.