de Roxana Istudor şi Gabriela Comşa
Sfecla roșie este un aliment atât de puternic, încât a iscat legende încă din timpuri străvechi, când se vorbea despre virtuțile sale terapeutice miraculoase. Cercetările moderne au certificat multe dintre proprietățile cu care este creditată această legumă de excepție.
Regenerează ficatul
Sfecla roșie poate fi consumată pe tot parcursul anului, inclusiv în sezonul rece, atât în stare crudă, cât și gătită. Tezaur de nutrienți, sfecla roșie a dovedit, pe parcursul unor cercetări științifice elaborate, un conținut redutabil de antioxidanți, vitamine și minerale esențiale pentru echilibrul organismului: vitaminele A, B și C, calciu, magneziu, potasiu, fier, fosfor, etc. De exemplu, potrivit literaturii de specialitate, sfecla roșie protejează ficatul și contribuie la regenerarea acestuia, chiar și în caz de hepatită. Dat fiind faptul că în timpul fierberii, leguma pierde mare parte din proprietățile nutritive și curative pentru care este indicat să fie consumată, trebuie mâncată în stare crudă și cu atenție la cantitate, întrucât este un aliment foarte puternic. Specialiștii recomandă includerea în alimentația zilnică a 150 grame de sfeclă roșie.
Stabilizează nivelul glicemiei
Aminoacizii din sfecla roșie dețin un rol important în dezvoltarea și menținerea țesutului muscular, prin extensie consumul legumei susținând buna funcționare a miocardului, țesutul muscular al inimii. De asemenea, betadina prezentă în sfecla roșie are efect relaxant, ajutând la tratarea depresiei. Pe de altă parte, leguma este renumită pentru capacitatea de a diminua tensiunea arterială și de a preveni bolile cardiovasculare, preîntâmpinând depunerea colesterolului pe pereții vaselor de sânge și formarea cheagurilor. În aceste condiții, prezența sfeclei roșii în dietă ține organismul la adăpost de atac de cord sau angină pectorală. Totodată, leguma este recomandată pentru stabilizarea nivelului glicemiei deopotrivă în cazul diabetului de tip I sau II.