de Mariana Borloveanu
În tradiţia populară românească bradul (Abies) simbolizează arborele cosmic, fiind în acelaşi timp o nesecată resursă de leac pentru foarte multe afecțiuni. Legenda spune că bradul este singurul copac ce L-a adăpostit pe Mântuitorul, la vremea când mergea împreună cu Apostolii și o ploaie strașnică s-a abătut asupra lor. După ce norii s-au răspândit, iar aerul pădurii era proaspăt și ozonat, Dumnezeu a binecuvântat bradul și i-a prorocit ca iarna să ajungă în casele creștinilor, să fie frumos împodobit la sărbătoarea Crăciunului și să aline veșnic durerile oamenilor. Alături de prospețimea și frumusețea acestui copac veșnic verde, speciile de pin și de molid vin să întregească paleta proprietăților terapeutice ale coniferelor. Numeroase leacuri pe bază de conifere am aflat de la maica Heruvima, care viețuiește la Schitul Prislopel în Munții Builei, cât și de la ieromonahul Prodromos, care a pus bună rânduială monahală în Mănăstirea Țigănești din Câmpia Burnazului.
Siropul crud de brad fluidizează secreţiile bronşice
Având în vedere acţiunea expectorantă, antiinflamatoare, bactericidă și revulsivă a coniferelor, prezența acestora constituie cel mai adecvat mediu de viaţă pentru bolnavii cu afecţiuni pulmonare. Un leac știut de monahi de sute de ani este tratamentul cu sirop crud de brad, această licoare fiind obținută prin macerare la rece şi păstrând integral proprietăţile terapeutice. Siropul crud de brad se recomandă pentru expectorarea secrețiilor bronșice, dar și pentru combaterea asteniei şi a stărilor de stres. Ca ingrediente, la 1 kg muguri de brad, se adaugă 1 kg miere. Obligatoriu, se aleg muguri proaspeţi de brad, cam de 3-5 cm, care se spală bine cu apă rece. Se lasă la zvântat timp de 20 de minute, apoi se pun într-un borcan de sticlă. Pentru reuşita acestui sirop, se aşază obligatoriu alternativ un strat de muguri de brad, un strat de miere (fiecare având grosimea de aproximativ două degete), până se ajunge la gura borcanului, unde se pune ultimul strat de miere. Se închide ermetic borcanul şi se lasă la întuneric şi răcoare timp de 30-40 de zile. După această perioadă, se filtrează conţinutul, iar siropul obţinut se trage în sticle de culoare închisă. Efecte benefice: ajută la expectoraţie şi fluidizează secreţiile bronşice, administrându-se trei linguriţe cu sirop pe zi, timp de 14 zile. Ca răcoritor, se pot bea în jur de trei pahare pe zi şi ajută la stimularea digestiei şi scăderea apetitului pentru dulciuri.
Siropul fiert din muguri proaspeți este antiseptic şi tonic pulmonar
Impactul de vindecare a bolilor cu ajutorul bradului este foarte mare, cuprinzând o arie impresionantă de afecţiuni, precum cele ale laringelui, traheei şi bronhiilor, cu efect de calmare a tusei şi de tămăduire a pneumoniei, astmului bronşic, tuberculozei, pleureziei, a bronşitei cronice, cât și a afecțiunilor reumatice. Componentele principale ale mugurilor de brad fiind uleiul volatil şi vitamina C, consumul acestui sirop ajută la întărirea plămânilor și eliberarea căilor respiratorii. Prin fierbere, siropul de brad îşi păstrează majoritatea proprietăţilor, diminuându-se destul de puțin doar concentraţia de vitamina C. Siropul este un excelent antiseptic şi tonic pulmonar, dar este şi bun adjuvant al respiraţiei. La 1 kg muguri de brad se adaugă 2,5 litri de apă, 2,5 kg zahăr brun și zeama de la două lămâi. Se aleg și de această dată doar acei muguri de culoare verde crud şi se spală bine, chiar în două ape. După aceea se pun într-o oală mai mare, pentru a avea suficient loc să fiarbă, şi se acoperă cu cei 2,5 litri de apă. Din momentul în care începe să clocotească, se lasă la fiert timp de o oră, după care se mai lasă zece minute să se răcorească. Se strecoară apoi totul printr-o sită deasă, în care în prealabil s-a pus un tifon umed, după aceea mugurii se storc bine, până când nu se mai scurge nimic. Se va obţine un lichid alb, destul de tulbure, peste care se pune zahărul şi se lasă la fiert, până când capătă consistenţa mierii. Cu cinci minute înainte de a lua oala de pe foc, se adaugă zeama de la cele două lămâi şi se pune siropul fierbinte în sticle. După ce sunt bine închise, acestea se întorc cu gura în jos şi se ţin acoperite cu pături până a doua zi. Apoi se păstrează în cămară. Se pot bea trei-patru pahare pe zi, în scop terapeutic. Efecte benefice: este un sirop răcoritor, care combate tusea şi tonifică plămânii afectați de tuberculoză și pleurezie.
Infuzia din muguri de pin ameliorează crizele de astm
Pinul (Pinus silvestris) este un conifer care crește de obicei în zonele subalpine, dar poate fi întâlnit și în zonele deluroase înalte. Acele de pin, cât şi mugurii, au acţiune antiseptică, analgezică şi de activare a microcirculaţiei, contribuind la ameliorarea durerilor generate de tuse, cât și la calmarea crizelor de astm bronșic. Leacurile cu pin erau cunoscute încă din vremea faraonilor din Egiptul Antic, perioadă în care medicii acestora recomandau remediile pentru tratarea plămânilor și a sinusurilor. Alături de uleiurile volatile din mugurii de pin (formate din pinen, limonen şi silvestren) mai există și alte componente cu efecte terapeutice, precum acidul ascorbic, taninuri, fitoncide, substanţe antibiotice și bioflavonoizi. Aceste componente au efecte decongestionante asupra mucoaselor, un rol important având și în situațiile în care sunt folosite pentru inhalații. Din muguri de pin și cimbru sălbatic (două părți muguri de pin, o parte cimbru) se poate obține o infuzie, care are efect calmant, relaxând în același timp căile respiratorii. Pentru obținerea acestei infuzii, se amestecă două lingurițe cu muguri de pin cu o linguriță de cimbru, peste care se toarnă 500 ml apă clocotită. Se acoperă și se infuzează zece minute, după care se strecoară și se bea călduț. Părintele Prodromos, de la Mănăstirea Țigănești, folosește ca îndulcitor un sirop din lăstari de molid și bujori de munte.
Bomboane cu uleiuri eterice și mandarine împotriva virozelor
Uleiul esențial de pin este folosit în cele mai multe cazuri ca și inhalant, dar se adaugă adesea ca aromatizant sau pentru corectarea gustului neplăcut al unor medicamente. Datorită acțiunii antiseptice a uleiului de pin, acesta se folosește în mod frecvent în tratamentul candidozelor. Călugării greci au găsit și o modalitate de combatere a virozelor și a tusei, în general, reușind să obțină un fel de pilule calmante, pe care aceștia impropriu le numesc „bomboane de tuse”. Pentru obținerea lor este nevoie de 200 g zahăr brun, 1 picătură de ulei eteric extras din ace de pin și 2 picături de ulei eteric de mandarine. Este obligatoriu, însă, ca vasul în care se prepară bomboanele să fie de foarte bună calitate, iar fundul acestuia să fie triplu. Se pune zahărul în vasul respectiv, lăsându-se la foc mic și mestecând încontinuu. În momentul în care acesta ajunge în stare lichidă, se adaugă mai întâi uleiul de pin, se amestecă de câteva ori, pentru ca înainte de a-l lua de pe foc să se adauge și uleiul de mandarine. La final se toarnă compoziția într-o formă specială (fără fund), așezată pe o hârtie de pergament. Când se întărește, aceasta va avea forma unor veritabile bomboane. Se desprind destul de greu de pe formă, dar merită efortul. Aceste bomboane se păstrează într-un borcan închis ermetic, pentru a-și păstra toate proprietățile. Se administrează ca atare sau ca îndulcitor pentru ceai sau lapte. Bomboanele cu ulei de pin și mandarine sunt foarte eficiente în tratamentul virozelor.
Alifie din rășină contra durerilor reumatice
Prețuită încă din Antichitate de egipteni, rășina de pin era adesea folosită în ritualurile de mumificare, iar semințele substituiau adesea hrana cea de toate zilele, fiind foarte bogate în fibre și proteine. Leacurile cu pin se administrează intern, sub formă de infuzii și tincturi, cât și în uz extern, sub formă de alifii. O astfel de alifie este și cea folosită de pustnicele de la Prislopel. Aveți nevoie de două-trei linguri cu răşină de pin, 200 g untură de porc și 1 bob de ceară de albine, de mărimea unei alune. Se pune untura într-o oală şi se fierbe la foc potrivit (nu tare!), înlăturându-se spuma din când în când. Cam după 15-20 de minute, nişte sedimente închise la culoare se depun pe fundul cratiţei, iar untura se limpezește. Aceasta se toarnă încet într-un alt vas, astfel încât toate sedimentele să rămână în vasul în care s-a fiert untura, iar în cea curată se adaugă ceara de albine, după care se amestecă foarte bine. În momentul în care preparatul obținut din untură limpezită şi ceară este omogen, se adaugă răşina de pin. Maica Heruvima mai pune în compoziţie şi puţină tămâie curată (vreo două-trei bobiţe), care-i dau alifiei o aromă şi o putere tămăduitoare aparte. După ce se amestecă bine toate componentele, alifia se pune caldă în borcane mici, închise la culoare, iar după ce se răcește se depozitează în locuri răcoroase. Alifia din răşină de pin se aplică de două ori pe zi pe locurile afectate de dureri musculare sau reumatice.
Balsam de molid pentru răni deschise și furuncule
Molidul (Picea abies) este un conifer foarte asemănător cu bradul, deosebirea dintre cele două făcându-se prin culoarea scoarței de pe tulpină, care în cazul molidului este roșcată. Acesta este și motivul pentru care molidul este numit în anumite zone „brad roșiatic”. Din rășină de molid se prepară un balsam antireumatic și cicatrizant, care vindecă până și rănile infectate. Acest balsam se obține din 50 g răşină de molid, 5 g ceară de albine și 40 ml ulei de sunătoare. Mai întâi, se lasă răşina să se topească într-un recipient de ceramică rezistent la foc şi când aceasta devine lichidă se adaugă uleiul de sunătoare. Se mai încălzesc puţin împreună, amestecându-le bine, iar după câteva minute se ia vasul de pe foc şi se ţine o oră pe baie de apă care se va menţine permanent caldă. După aceea, se strecoară preparatul și se adaugă ceara de albine. Se amestecă până la omogenizarea completă, după care se toarnă balsamul într-un borcan și se lasă acoperit cu un prosop (fără capac) timp de trei ore. După aceea, se închide ermetic și se păstrează la rece.
Vinul de brad destinde căile respiratorii
În anotimpul rece al virozelor, iarna, un remediu care ajută la tratarea afecțiunilor respiratorii este vinul de brad. Acesta se obține din două linguri cu cetină, conuri sau muguri de brad uscaţi şi mărunţiţi groscior, care se amestecă cu un litru de vin roşu, încălzit (nu fiert!). Se lasă amestecul la macerat timp de zece zile, agitându-se zilnic. După cele zece zile, vinul se filtrează, apoi se lasă la decantat încă șase zile și se strecoară din nou, printr-un tifon dublu. Peste cantitatea de lichid rămasă, se completează cu vin până la un litru. Acest vin medicinal se administrează la nevoie, pentru calmarea tusei și destinderea căilor respiratorii. Se administrează câte 30 ml dimineața și seara, până la ameliorarea bolii, și se păstrează la rece chiar și un an întreg.
Macerat din ace de brad, pentru calmarea tusei tabagice
Până și cele mai rebele forme de tuse pot fi calmate cu macerat din ace de brad. Se prepară un amestec din 20 g ace verzi, proaspete, tocate mărunt, care se pun în 200 ml alcool de 60 de grade, după care totul se ţine la macerat timp de 14 zile. După aceea se strecoară prin presare într-un tifon dublu şi se păstrează în sticle de culoare închisă. Se administrează câte cinci-zece picături pe zi în puţină apă, ceea ce va duce la încetarea tusei și la calmarea durerilor cauzate de aceasta. Este singurul leac ce domolește până și tusea tabagică.