de Dana Purgaru

Atât muştarul alb, cât şi cel negru sunt intens folosite în medicina populară pentru proprietăţile lor terapeutice.

În alb...
Muştarul alb (Sinapis alba) se aseamănă ca aspect cu muştarul negru, dar nu creşte atât de înalt şi nu depăşeşte un metru. Frunzele sunt penat-sectate, iar seminţele au o culoare alb-gălbuie. Se cultivă, dar se găseşte şi subspontan în flora ţării noastre. Se recoltează seminţele, care conţin aceleaşi substanţe active ca şi cele de la muştarul negru. Acestea reprezintă materia brută din care se face muştarul condimentar, prin ţinerea în oţet, zdrobirea şi amestecarea făinii lui cu must de struguri sau cu alte fructe şi aromatizarea cu diferite esenţe.

... şi negru
Muştarul negru (Sinapis nigra) este o plantă erbacee înaltă de peste un metru. Are frunze întregi, inegal dinţate sau penat-sectate. Florile galbene sunt unite în inflorescenţe laxe. Seminţele sunt de culoare brun-roşiatică până la neagră. Planta se cultivă, dar se găseşte şi subspontan. Se recoltează tot seminţele, ca şi la muştarul alb, care conţin heterozide cu azot şi sulf, mucilag şi ulei gras. Se întrebuinţează mai mult extern, ca antireumatic, antiiritant şi revulsiv local. Intern se ia ca aperitiv.

„Încălzeşte” stomacul
Seminţele întregi de muştar alb se prescriu în doză de o linguriţă pe zi, crescând treptat până la două linguriţe. Dă senzaţia de încălzire a stomacului, stimulându-i funcţionarea. Prezenţa mucilagiilor de pe suprafaţa seminţelor facilitează înaintarea şi eliminarea conţinutului intestinal în constipaţiile cronice. În medicina ayurvedică, muştarul se foloseşte pentru proprietăţile sale expectorante şi de calmare a durerilor abdominale.

Combate febra
Făina de muştar se prepară prin măcinarea cu râşniţa sau prin zdrobire în piuă. Se păstrează în recipiente închise la culoare şi în locuri răcoroase. De regulă, este de preferat ca făina de muştar să fie folosită în primele două-trei săptămâni de la preparare, după aceea proprietăţile sale curative diminuându-se progresiv. Se administrează intern în lapte sau vin, iar extern se foloseşte la prepararea cataplasmelor.

Cataplasme contra afecţiunilor bronhopulmonare
Cataplasmele cu făină de muştar au efecte benefice în tratamentul virozelor respiratorii şi al afecţiunilor bronhopulmonare, mai ales în faza iniţială a acestora. În cazul bronşitelor, astmului sau pneumoniei se aplică o cataplasmă cu făină de muştar negru pe zona toracelui. Aceasta se menţine atât timp cât senzaţia de arsură nu este foarte puternică, după care se îndepărtează şi se acoperă zona tratată cu un material călduros.
Pentru prepararea cataplasmelor se udă făina de muştar cu apă caldă. Pentru a nu se băşica pielea se amestecă făina de muştar cu de patru ori mai multă făină de in sau se include într-un săculeţ de pânză, iar peste aceasta se pune un prosop uscat.
Timpul de aplicare diferă - la adulţi nu se ţin mai mult de 15 minute, iar la copii, sub 10 minute.

Compresele rezolvă durerile articulare
Pentru comprese se strivesc seminţele de muştar şi se combină cu oţet. Compoziţia obţinută se întinde pe o bucată de pânză ce se aplică pe piele. Se lasă maximum 15 minute, după care se spală pielea. Compresele sunt indicate pentru durerile articulare şi din jurul articulaţiilor, în tendinite sau dureri musculare.

Băile, eficiente în astm
În caz de dureri reumatice şi nevralgii se pune un săculeţ cu 200 g seminţe de muştar negru în apa fierbinte din cadă. Se lasă circa zece minute, după care se îndepărtează. Se fac băi generale timp de zece minute. Este un tratament valabil şi în astmul cronic, în durerile cu diverse localizări produse de expunerea îndelungată la frig sau la curenţi de aer.
O altă „reţetă” de baie este următoarea: se plămădesc două linguri cu făină de muştar într-o cană cu apă rece. Se lasă la temperatura camerei până se simte că înţeapă la ochi. Atunci se răstoarnă în cada de baie cu apa la 37 de grade Celsius. Nu se va sta în baie mai mult de 10-20 de minute (copiii mai puţin), deoarece se pot produce iritaţii sau băşicări ale pielii.

Elimină constipaţia cronică
În medicina chineză există tratamentul cu frunze de muştar conservate în saramură. Pentru aceasta se fierb 5 g frunze împreună cu 10 g seminţe prăjite de ridichi, 5 g coajă uscată de portocală şi 5 g lemn-dulce în 250 ml apă. Se bea de două-trei ori pe zi. Cu acest preparat se tratează laringita şi tusea.
Pentru constipaţie cronică se iau zilnic una-două linguri cu seminţe întregi de muştar alb, pe stomacul gol, înghiţindu-se cu apă. Este un tratament eficient, dar contraindicat persoanelor care suferă de colon iritabil.

Scade colesterolul în trei săptămâni
Dacă aveţi colesterolul mărit luaţi câte o linguriţă cu boabe de muştar cu o jumătate de oră înainte de a mânca, timp de cel puţin trei săptămâni.
Intoxicaţiile se pot trata prin amestecarea unei linguri cu făină de muştar negru într-un pahar cu apă. Combinaţia se ia pe stomacul gol şi provoacă aproape instantaneu un acces de vomă care elimină materiile toxice din stomac.
Pentru lipsa poftei de mâncare se pune un sfert de linguriţă cu făină de muştar negru într-un pahar cu lapte - se administrează cu o jumătate de oră înainte de masă.

• Muştarul trebuie luat cu precauţie, pentru că, dacă se depăşeşte o anumită doză, se pot produce inflamaţii ale tractului gastrointestinal, diaree şi afecţiuni ale rinichilor PONT. Pentru combaterea unei eventuale febre, faceţi împachetări reci sau aplicaţi cataplasme şi comprese revulsive cu făină de muştar. Dar aveţi grijă ca înainte de aplicarea pe piele să vă ungeţi cu un strat gros de cremă de gălbenele