de Cristina Cristache
Cunoscute şi sub denumirile de bănuţei, năsturaşi sau părăluţe, margaretele pitice cresc spontan pe orice pajişte, de la câmpie până la munte. Cu ceaiul din aceste flori se tratau odinioară răni, abcese, furuncule şi chiar şi intoxicaţii şi afecţiuni pulmonare grave. Florile sunt cel mai frecvent utilizate în scop medicinal, însă nu doar pentru a prepara ceaiuri, decocturi şi alifii, ci şi pentru a fi consumate ca atare. Margaretele pitice fac parte din categoria florilor comestibile, iar primăvara au cele mai puternice proprietăţi detoxifiante şi diuretice dacă sunt consumate crude, în salate de verdeţuri sau de fructe.
Pot fi utilizate împreună cu antibiotice
În tradiţia populară, margaretele pitice erau un ajutor de nădejde în afecţiunile arborelui respirator. În bronşite acute se folosea sucul obţinut din planta spălată şi pisată, amestecată cu zahăr candel. În bronşita cronică se fierbea planta într-o oală bine acoperită până se obţinea un decoct concentrat. Acesta se combina cu miere, preparându-se astfel un sirop 100% natural. În răcelile care afectau gâtul se recomandau florile proaspete, tocate mărunt şi amestecate cu miere polifloră. Salata de margarete pitice şi maceratul din flori sunt bune în tuse şi astm. Planta poate fi utilizată împreună cu antibiotice, potenţându-le efectul şi totodată atenuându-le efectele adverse. Este un ajutor preţios în afecţiunile tumorale ale aparatului respirator, în special în cancerul pulmonar.
Ceai special pentru purificarea organismului
Pentru detoxifiere se recomandă consumul unui litru de ceai pe zi, administrat în două reprize - dimineaţa şi seara. Acesta se prepară punând la înmuiat, pentru patru-cinci ore, o mână cu flori proaspete, tocate mărunt, într-o jumătate de litru de apă rece. Apoi se filtrează lichidul rezultat şi se lasă deoparte. După aceea, florile se opăresc cu o jumătate de litru de apă clocotită, şi vasul se ţine acoperit până ce lichidul se răceşte. La sfârşit, se strecoară din nou, iar cele două extracte se combină, obţinându-se aproximativ un litru de ceai.
Crema, de ajutor în bolile de piele
Salata de bănuţei are un efect detoxifiant foarte puternic, extrem de util în bolile de piele precum acnee, eczeme cronice, psoriazis, sclerodermie. O cură de o lună cu minimum 30 g margarete pitice consumate zilnic, în stare proaspătă, ajută la ameliorarea unor afecţiuni dermatologice cu cauze dintre cele mai diverse, de la cele cu substrat infecţios, la cele autoimune sau alergice. Unguentul de bănuţei se prepară din 100 g grăsime (untură de porc sau unt fiert şi resolidificat) şi 50 g plantă măcinată. Preparatul se foloseşte ca o cremă cu care se ung zonele afectate.
Petale cu efecte antialergice
Cura de prevenţie a alergiilor este bine să înceapă cu măcar 30 de zile înainte de polenizare, aşa încât organismul să fie pregătit pentru această perioadă, când concentraţia de alergeni din aer este cea mai mare. În acest sens se consumă salată de margarete pitice, asezonată cu multă lămâie şi măcriş iepuresc, ambele fiind bune surse de vitamina C naturală. Aceasta din urmă potenţează efectul antialergic al plantei. Acest tratament natural este eficient pentru toate tipurile de alergie: cutanată, respiratorie, digestivă.
Prescrise în afecţiuni renale
Pacienţilor care suferă de litiază renală cu uraţi - sărurile care pot forma calculi pe căile urinare - li se recomandă ceaiul de bănuţei, combinat cu frunze sau cu muguri de mesteacăn. Se ţine o cură de 21 de zile, timp în care se beau până la doi litri de ceai pe zi. Pentru alte afecţiuni renale este indicat ceaiul de margarete pitice, la care s-au adăugat şi câteva fire de păpădie proaspătă, cu tot cu rădăcină.
Bun în cancerul mamar
În afară de rolul benefic pe care îl are în cazul cancerului aparatului respirator, margareta pitică este utilă şi în cancerul mamar. În această boală se foloseşte un amestec de pulbere din patru părţi flori de bănuţei, patru părţi frunze de captalan, patru părţi tătăneasă, două părţi iarbă de răchitan, două părţi de vâsc de măr sau de brad şi o parte de mărul-lupului. Tratamentul durează 10-12 luni, în care se iau câte două linguriţe cu pulbere de patru ori pe zi.
PONT. În uzul extern se foloseşte o cantitate dublă de plantă.
Sunt considerate delicatese culinare
Migăloase de cules din pricina dimensiunii lor, margaretele pitice înviorează papilele gustative atunci când sunt folosite în alimentaţie. Florile proaspete pot fi adăugate la salată, alături de ceapă verde, ulei de măsline şi zeamă de lămâie, dar şi ca ingredient special al salatelor de fructe crude. De asemenea, florile se mai pun în supe şi în ciorbe, singura regulă fiind aceea de a le adăuga la final, după ce focul a fost închis. Alături de alte verdeţuri precum urzica, ştevia sau spanacul, margaretele pitice contribuie la aromarea unor preparate nu doar gustoase, ci şi foarte sănătoase. În plus, nu necesită alte tehnici de preparare în afară, desigur, de spălarea cu apă din abundenţă. Consumul a doar 30 g plantă pe zi vă ţine departe de bolile respiratorii, renale sau ale pielii.