Conform DEX, constipaţia e o „stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materialelor fecale”. Stare cu care, din nefericire, destul de multe persoane s-au întâlnit. Din cauză că această stare nu este tocmai confortabilă (nu ştiu cui i-ar plăcea să care după el acel „bagaj” nedorit), vă vom recomanda câteva metode de a scăpa de constipaţie.
Creţuşca este o plantă hermafrodită, ce preferă solurile luminoase, argiloase şi umede. Planta este utilizată de medicină, dar şi în preparatele culinare, aromatizând hrana. 
Planta rooibos provine din Africa de Sud, unde este folosită pentru prepararea ceaiului ce poate fi băut cu lapte şi zahăr. Gustul este dulce, uşor picant şi are o aromă plăcută. Mai este numit şi ceaiul roşu, iar de ceva timp a apărut şi în farmaciile şi în magazinele de la noi. Cercetătorii japonezi l-au numit „ceaiul vieţii lungi”, datorită efectelor benefice pe care le are asupra întregului organism. 
Nu cred că există persoană care să nu fi auzit de banala cânepă. Deosebit de populară mai ales datorită utilizării în industria textilă, cânepa are şi câteva calităţi terapeutice. Seminţele acestei plante, presate la rece, dau naştere unui produs extrem de valoros pentru practica medicală: uleiul de cânepă.
Nuca de cedru este mult mai aromată decât nuca obişnuită, datorită răşinilor pe care le conţine. Sămânţa nucii de cedru este mai degrabă un veritabil medicament decât un aliment, având, pe lângă o valoare calorică destul de mare (nucile de cedru sunt mai consistente decât carnea), şi un conţinut ridicat de nutrienţi, ce ajută organismul să învingă o mare parte din boli. Pentru a simţi pe îndelete efectul curativ, consumaţi seminţele de nucă de cedru pe stomacul gol, ca gustare, cu o oră înainte de masă. Doar aşa sunt cel mai bine asimilate mineralele şi vitaminele din compoziţia lor, iar grăsimile nesaturate şi aminoacizii îşi vor face datoria. Nu consumaţi mai mult de 30-50 g de sămânţă, pentru a nu vă irita stomacul! 
Sub formă de arbust, agrişul este des întâlnit în păduri şi în tufişuri din zonele montane, până în cele subalpine. De la acest arbust se folosesc agrişele, ce se recoltează de două ori într-o perioadă relativ scurtă. Prima oară, aceste fructe se pot culege înainte de a se coace complet, pentru a se face dulceaţă sau pentru a se congela. Când sunt coapte, agrişele se culeg pentru a se consuma proaspete. Lunile de cules sunt iunie-iulie. 
Armurariul (Silybum marianum) este o plantă ţepoasă, de până la un metru înălţime, cu tulpini şi frunze de un verde şters, cu flori roşiatice, ce fac seminţe amărui. Acest scaiete este printre cele mai utilizate plante medicinale din lume. În seminţele sale se ascund substanţe cu o extraordinară acţiune benefică asupra ficatului. Armurariul este în prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra afecţiunilor hepatice, aflate în explozie în ultimul deceniu. Armurariul este un antitoxic puternic, ajutând organismul să reziste celor mai puternice otrăvuri, de la ciupercile toxice până la gazele industriale 
Aşa după cum îi spune şi numele, plămânărica este o plantă medicinală folosită în special în tratarea afecţiunilor aparatului respirator. Pulmonaria officinalis este o plantă ce se găseşte în pădurile de foioase sau mixte, prin crânguri şi pe locuri umede de la şes. Alte denumiri populare ale acestei plante mai sunt: cuscrişor, mierea-ursului şi sudoare. Are o înălţime de circa 30 cm, iar florile sunt de trei culori: când se deschid sunt roşii, apoi se colorează în violet şi în final ajung… albastre. 
Sărbătorile de iarnă sunt pentru mulţi dintre noi adevărate festinuri culinare, în care grăsimile se acumulează într-un ritm accelerat. Un pahar în plus, mesele copioase, oboseala se pot solda cu probleme de sănătate mai mici sau mai mari...
Plante erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă şi cu flori albe, sânzienele albe au denumirea ştiinţifică de Galium mollugo. Perioada de înflorire a acestei plante este cuprinsă între iunie şi august.