de Anda Postolache
Denumită popular cicoară, cicoare de câmp, cicoare de vară, ciocare amară, cicoare sălbatică, doruleţ, dudău, mestică, sporiş sau în alte moduri, cicoarea (Cicorum inthybus L.) este o plantă medicinală întrebuinţată în mai multe afecţiuni, fiind indicată atât pentru uz extern, cât şi intern.
Read more: Cicoarea, bună pentru cei care mor de grija altora
de Elena Şerban
Cunoscut şi sub numele de soc mic, bozul este o plantă perenă, cu miros neplăcut, frecvent întâlnită la câmpie şi deal, mai rar în zona montană, ce se remarcă prin proprietăţi diuretice, laxative şi purgative, sudorifice, depurative. Frunzelor li se mai adaugă însuşiri vomitive şi catarice.
Read more: Bozul vă scapă de dureri de dinţi
de Claudia Stan
Baluşca sau Ornithogalum umbellatum este o plantă ce creşte şi se dezvoltă în zonele de deal şi de munte ale Europei. Graţie puterii sale de a calma stările de nervozitate a fost numită popular steaua Bethleemului.
Zilnic, organismul uman este supus stresului, poluării şi agitaţiei. Aceste cauze aduc după sine consecinţe grave ce distrug sănătătea, cum ar fi nervozitatea, panica, isteria şi alte tulburări emoţionale şi psihologice, zdruncinând funcţionalitatea sistemului nervos. Cea mai afectată este inima, ceasul biologic al omului. Baluşca este recomandată tuturor cardiacilor, pentru a ajuta aparatul circulator să-şi menţină stabilitatea în cazul unor evenimente ce stârnesc emoţii puternice sau chiar aflării unor veşti triste.
- Când aveţi gâtul roşu luaţi o lingură cu miere şi amestecaţi-o cu zeama de la o jumătate de lămâie, 10 picături de tinctură de propolis şi 10 picături de albastru de metil (puteţi adăuga şi doi căţei de usturoi pisaţi). Se administrează câte o linguriţă din două în două ore, până se termină produsul obţinut.
de Claudia Stan
Ceaiul, conform definiţiei din dicţionarul explicativ al limbii române, este o băutură obţinută prin maceraţia, infuzia sau decocţia unor plante medicinale. În funcţie de gradul de oxidare a frunzelor, ceaiul capătă diferite culori, cum ar fi: alb, negru, maroniu, roşu, verde şi galben. Indiferent de nuanţă, acestea au un rol important în menţinerea organismului sănătos. Se pare că primul ceai preparat de om a fost în jurul anului 2700 î.Hr. De atunci şi până astăzi, tradiţia ceaiului s-a extins pe tot globul, devenind rapid un produs de larg consum.
Read more: Ceaiurile… pe culori
de Claudia Stan
Morcovul sălbatic sau Daucus carota este cunoscut încă din antichitate pentru proprietăţile sale medicinale. Este originar din Asia Centrală, însă aria de răspândire s-a extins în Europa şi în America. Planta este comestibilă şi poate fi folosită cu succes şi pentru uz extern.
Read more: Morcovul sălbatic, o minune pentru piele
de Claudia Stan
Strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi) e un arbust scund ce creşte pe stânci şi pe soluri uscate din zonele montane. Florile sunt de culoare roz, alb şi cresc în formă de clopot. Planta a scris pagini de istorie în medicina naturistă, frunzele fiind considerate cel mai bun tratament pentru infecţii.
Read more: Strugurii-ursului, în luptă cu infecţiile vaginale
de Anda Postolache
Primăvara este momentul să facem o cură serioasă de spanac, pentru detoxifiere. Spanacul este apreciat încă din antichitate şi tot de atunci se ştia că el trebuie consumat în anumite feluri, deoarece spanacul fiert este… dăunător!
Read more: Sănătate de fier cu spanac
de Elena Şerban
După o iarnă lungă, în care alimentaţia este destul de săracă în legume, fructe sau verdețuri, organismul se resimte. De aceea, este cazul să reîmprospătăm sângele, dar şi să-l scăpăm de toxinele acumulate în sezonul rece. Printre plantele extrem de eficiente în acest scop se numără sălăţica. Aceasta se recoltează în întregime în timpul înfloririi (din aprilie până în mai) sau i se culeg doar frunzele (începutul lunii aprilie). Dacă este recoltată în întregime, este nevoie să folosiţi cazmaua, întrucât rădăcina este puternică, adânc înfiptă în pământ.
Read more: Sălăţica reface sângele
de Ana Trifan
Pufuliţa sau Epilobium parviflorum este întâlnită în zonele deluroase şi de munte, pe terenuri umede, în păduri sau în apropierea apelor şi trebuie recoltată în perioada iulie-septembrie şi apoi lăsată la uscat. Planta are tulpina înaltă, flori mici, roşiatice, rozalii sau albe. Puteţi însă să o găsiţi uşor şi la magazinele de tip plafar, sub formă de capsule, ceai, tinctură sau unguent.
Read more: Pufuliţa, aliata prostatei
- Uleiul de lavandă este foarte indicat pentru tratarea urciorului. Se pun trei picături de ulei de lavandă într-o linguriţă cu ulei de floarea-soarelui, cu care se amestecă foarte bine, după care se unge zona cu probleme de trei-patru ori pe zi;