de Iulian D. Moleianu
Şopârliţa (Polygala amara) sau „amăreala” face parte din familia erbaceelor. Numele „Polygala” vine din greaca veche şi înseamnă „mult lapte”. Explicaţia este dată de faptul că, după ce consumă această plantă, bovinele produc mult lapte.
Read more: Şopârliţa stimulează lactaţiade Daniela Anton
Jabuticaba este un pom fructifer din America de Sud, ale cărui fructe cresc direct pe trunchi sau crengi. Pe lângă gustul foarte bun, jabuticaba oferă şi numeroase beneficii organismului dumneavoastră.
Fructele jabuticaba sunt ca nişte struguri de un violet închis, au o pulpă ce poate fi mâncată crudă sau poate fi utilizată pentru diverse jeleuri, siropuri sau gemuri. Gustul fructelor este unul dulce. Din jabuticaba se pot prepara vinuri şi lichioruri, foarte populare în întreaga lume. Jabuticaba este un fruct extrem de perisabil, tocmai de aceea în Europa se comercializează în cutii. Fructele au şi proprietăţi curative, decocturile din acestea fiind utile în gargarele contra amigdalitei rebele. Ameliorează astmul bronşic, opresc stările de diaree şi, mai nou, s-a descoperit că reprezintă şi un puternic anticancerigen.
de Iulian D. Moleianu
Uleiul de neem sau „tămăduitorul tuturor bolilor” este folosit în scop medicinal şi cosmetic de sute de ani, fiind cu adevărat un produs care a rezistat testului timpului. Copac popular la tropice, arborele de neem este cultivat atât pentru valoarea sa ornamentală, cât şi pentru cea terapeutică.
Read more: Uleiul de neem previne apariţia sarcinilor nedoritede Cătălina Tăgârţă
Diabetul este o boală ce poate fi prevenită, însă, în ceea ce priveşte vindecarea, veştile nu sunt la fel de bune. În ciuda eforturilor oamenilor de ştiinţă din domeniul medical, tratamentul medicamentos poate numai ameliora simptomele, deci doar vă poate face să vă simţiţi mai bine. Plantele însă pot face chiar ceva mai mult de atât. În combinaţie cu un stil de viaţă sănătos, cu mese echilibrate şi cu respectarea regimului alimentar indicat de medic, în timp aţi putea ajunge să reduceţi dozele de medicamente pe care le luaţi şi astfel veţi mai „tăia” şi din efectele lor secundare.
Read more: Ovăzul, aliatul diabeticilorde Carmen Ciripoiu
Datorită conţinutului mare de B12, vitamină care înlătură oboseala şi anemia, previne îmbătrânirea şi depresia, activează enzimele care neutralizează substanţele cancerigene, varza murată este mult mai folositoare decât cea în stare naturală.
Read more: Varza, mult mai de folos murată decât naturalăde Carmen Ciripoiu
„Cariera” de medicament a modestei ridichi începe încă din Egiptul Antic, când era administrată sclavilor pentru a le menţine sănătatea. Folosită de medicii greci pentru curăţarea organismului şi nelipsită de pe mesele francezilor în perioada Renaşterii, ridichea neagră, albă sau roşie ca sângele este un vindecător de excepţie.
Read more: Hreanul parizienilor şi leacul românilor: ridicheade Daniela Anton
Fructul ackee provine din Africa de Vest, însă a fost importat şi cultivat în Jamaica, motiv pentru care este considerat fructul specific al acestei ţări. Pe lângă gustul excelent, ackee este şi extrem de bogat în acizi graşi, buni pentru sănătatea inimii.
Read more: Ackee, bogat în acizi graşide Daniela Anton
Cunoscut şi sub numele de pepenele cu coarne, pepenele jeleu, melano, pikano sau kiwano, este un fruct anual din specia castravetelui şi a pepenelui. Kiwano are certe calităţi curative, prevenind mai multe boli.
Read more: Castravetele african protejează sistemul nervosde Dana Purgaru
Apreciat de omul antic şi de cel modern deopotrivă, cimbrul este mai mult decât un condiment. El nu este bun numai la aromarea salatelor şi a mâncărurilor gătite, ci şi pentru combaterea unor probleme de sănătate.
Read more: Un aliat aromat în caz de paralizie: cimbrulde Iulian D. Moleianu
Numită „iarba înţelepţilor” sau „iarba filosofilor”, lăptuca întruneşte o suită de proprietăţi care îi oferă virtuţi terapeutice. În lume sunt cunoscute peste 100 de varietăţi de lăptuci, iar „lactuca sativa” este varietatea cultivată, în timp ce „lactuca virosa” este varietatea sălbatică, mult mai activă, dar care, în doze mari, poate deveni toxică.
Read more: Lăptuca tratează cu succes disfuncţiile sexualede Cătălina Tăgârţă
Fisurile anale sunt ulceraţii liniare sau crăpături în piele. Principala cauză a rupturii la nivelul mucoasei şi a pielii rezidă din unele traumatisme provocate în timpul scaunului, mai ales la persoane cu constipaţie cronică. Însă pot interveni şi unele infecţii locale (fungi, Trichomonas), paraziţi intestinali, anumite boli interne, precum şi lipsa igienei locale, calitatea săpunului, a hârtiei igienice şi altele. În general, această problemă de sănătate nu necesită o îngrijire medicală specială, deşi vindecarea este de lungă durată (poate depăşi chiar şi două luni). Însă, pentru a calma durerile şi a preveni recidiva crăpăturilor puteţi apela la tratamente fitoterapeutice.
Read more: Mugurii de plop „astupă“ fisurile anale