de Gabriela Niculescu
După culoarea fructelor, se deosebesc soiuri de coacăze albe, roşii şi negre. Acestea se recoltează în luna iulie, primele ajungând la maturitate cele negre, cu aproximativ şapte-zece zile înaintea celor roşii şi albe. Ele sunt singurele care îşi intensifică însă culoarea în următoarele două-trei zile după recoltare, ceea ce constituie un avantaj la valorificarea lor. De asemenea, coacăzele negre au cele mai multe proprietăţi, conţinând elemente minerale alcalinizante precum fosforul, manganul, magneziul, calciul, dar şi multă vitamina C, având efect antianemic.
Read more: Coacăzele negre vă feresc de accidente vascularede Elena Nedelcu
Stafidele sunt cele mai populare fructe uscate, folosite atât la pregătirea deserturilor tradiţionale, cât şi la prepararea salatelor sau a mâncărurilor exotice. Acestea se obţin din struguri fără sâmburi, cultivaţi de-a lungul ţărmului Mării Mediterane, în Grecia, Cipru sau Turcia, prin uscare la soare sau în cuptoare speciale.
Read more: Inamicul colesterolului rău: stafidelede Elena Şerban
În tot mai multe restaurante sau terase din România şi din ce în ce în mai multe case se foloseşte un ingredient considerat deosebit în salate: rucola. Puţini ştiu însă că această plantă face parte din flora României şi este cunoscută popular cu numele de voinicică (Eruca sativa). De la aceasta se folosesc frunzele (bogate în vitamina C şi în potasiu), florile şi seminţele (la anumite tipuri de muştar).
Read more: Rucola are efect afrodiziacde Cătălina Tăgârţă
Originară din China şi Japonia, schizandra se întâlneşte în ţara noastră doar ca plantă de cultură. Aceasta preferă zonele umbroase, iar fructele sale îmbină la un loc toate cele cinci gusturi: dulce, sărat, acru, amar şi iute, drept pentru care sunt cunoscute şi sub numele de fructele cu cinci gusturi.
Read more: Schizandra, apărătoarea ficatuluide Eugenia Golub
Oregano este o plantă folosită drept condiment, în special în bucătăriile din Italia, Spania, America Latină, Turcia şi Grecia, datorită gustului său uşor mentolat, ce dă o savoare deosebită mâncărurilor. În preparatele culinare se folosesc frunzele de oregano, care sunt mai aromate în formă uscată decât în cea crudă. Această plantă este şi un foarte bun medicament natural, având o acţiune antibacteriană, detoxificantă, antiseptică, colagogă (contribuie la evacuarea bilei), carminativă (favorizează eliminarea gazelor) şi antispasmodică.
Read more: Întăriţi-vă imunitatea cu oreganode Cătălina Tăgârţă
Safou este un fruct din Africa Tropicală şi Ecuatorială, dar care se cultivă şi în Malaiezia. Acesta este cunoscut pentru varietatea culorilor fructelor sale, care variază între 4 cm şi 12 cm, iar coaja lor poate fi de la roz deschis până la bleu, violet şi chiar la bleumarin, în timp ce pulpa este deschisă la culoare, de la alb spre verde deschis. Nu vă gândiţi că dacă îl veţi consuma vă veţi bucura de dulceaţa atribuită majorităţii fructelor. Safou se aseamănă, mai degrabă, cu măslinele sau cu avocado - este gras, hrănitor, dar are puţini carbohidraţi.
Read more: Safou, o comoară dulcede Anda Postolache
Conduraşul (Tropaeolum majus) este o plantă medicinală, dar şi decorativă, cunoscută în popor sub mai multe nume: călţunaşi, guriţa-cucului, nemţoaice, sultănele, tetine, atingic, capuţină sau condurul doamnei. Este benefică organismului, deoarece are un spectru larg de acţiune.
Read more: Conduraşul, un antibiotic vegetalde Elena Şerban
Dintre cele trei feluri de zmeură, roşie, galbenă şi neagră, cea din urmă este una dintre cele mai aromate fructe de pădure. Însă, în afara gustului deosebit de bun, aceasta ar trebui consumată şi pentru că luptă împotriva cancerului colorectal. Această calitate este dată de anthocyanin, un compus conţinut de acest fruct.
Read more: Zmeura, un delicios leac anticancerde Liliana Simidon
Ridurile sunt cute fine ce apar o dată cu înaintarea în vârstă, din cauza subţierii şi uscării pielii, determinate de diminuarea cantităţii de colagen şi elastină. Acestea sunt vizibile în special pe faţă, gât şi mâini. Apariţia lor poate fi întârziată dacă aveţi o viaţă sănătoasă, iar în cazul în care au apărut, le puteţi estoma cu ajutorul unor ponturi naturiste.
Read more: Pulberea de Amla „ascunde“ ridurilede Gabriela Niculescu
Pătrunjelul se cultivă pe toată planeta şi este utilizat în bucătăriile din întreaga lume. Rădăcina, tulpinile şi frunzele acestuia au aceeaşi aromă caracteristică, dar cel mai puternic este manifestată în rădăcină. Dincolo de utilizarea lui în alimentaţie, planta are o mulţime de virtuţi şi proprietăţi, care ajută la ameliorarea şi vindecare unui număr impresionant de boli, lucru ce se datorează compoziţiei chimice complexe: apeină, betacaroten, brom, clorofilă, cumarină, diastaze, cupru, fier, fosfor, flavonoide, iod, monoterpene, apiol, poliacetilenă, principiu estrogen, pinenă, potasiu, sulf, sodiu, terpene, uleiuri esenţiale, acid pantotenic, linolinic şi vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, E. Pe lângă acestea, vitamina C conţinută depăşeşte portocala sau lămâia.
Read more: Pătrunjelul, leac bun la toatede Cătălina Tăgârţă
Cunoscută în popor şi sub denumirile de buruiană de artrită, de tăietură, creţişor sau iarba-bubii, vindecea este o plantă din flora spontană, originară din Europa. În ţara noastră poate fi întâlnită în zonele montane, la marginea pădurilor sau în luminişuri, în apropierea izvoarelor. Aşa cum sugerează şi numele, vindecea poate trata multe afecţiuni, printre care şi durerile de cap, litiaza renală sau stările febrile, dar şi insomnia.
Read more: Armă împotriva insomniei: vindecea