Aşa cum îi spune şi numele, acacia senegal este un arbore ce creşte în Africa, adeseori atingând o înălţime de maximum şase metri. Pomul are crengile ramificate, scoarţa sa fiind galbenă sau maro. Coloritul frunzelor este diversificat, de la cenuşiu la verde, ceea ce-l face ideal în peisagistică, mai ales că florile sale emană un miros foarte plăcut. Acacia este rezistent la temperaturi ridicate, nerezistând însă la îngheţ.
Dieta mediteraneană, bogată în fructe şi legume, contribuie la obţinerea unui surplus de beneficii nutriţionale, potrivit unui studiu al cercetătorilor spanioli.
Cimişirul, merişorul sau Buxusul este un arbust cu frunziş des, pe care îl vedem folosit mai ales în peisagistică. Frunzele sunt ovale, de un verde strălucitor, devenind roşii toamna, iar florile au culoarea galbenă. Puţină lume ştie însă că banalul arbust ornamental are şi întrebuinţări… terapeutice. Un preparat numit Buxină (denumirea ştiinţifică a plantei fiind Buxus sempervirens), obţinut din scoarţa arbustului, este utilizat în medicină, pentru întărirea sistemului imunitar.
- Simptomele cistitei se pot ameliora consumând zilnic o jumătate de litru de apă, amestecată cu o linguriţă de bicarbonat de sodiu (de două ori pe zi) şi 300 ml de suc proaspăt de mere;
Destul de puţin cunoscută ca plantă medicinală, pufuliţa cu flori mici (Epilobium parviflorum) are calităţi deosebite, ignorate de multă lume. De aceea vă vom face cunoscute doar câteva dintre proprietăţile acestei plante, dar şi bolile ce se pot vindeca însă cu ajutorul ei. 
Conform DEX, constipaţia e o „stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materialelor fecale”. Stare cu care, din nefericire, destul de multe persoane s-au întâlnit. Din cauză că această stare nu este tocmai confortabilă (nu ştiu cui i-ar plăcea să care după el acel „bagaj” nedorit), vă vom recomanda câteva metode de a scăpa de constipaţie.
Creţuşca este o plantă hermafrodită, ce preferă solurile luminoase, argiloase şi umede. Planta este utilizată de medicină, dar şi în preparatele culinare, aromatizând hrana. 
Planta rooibos provine din Africa de Sud, unde este folosită pentru prepararea ceaiului ce poate fi băut cu lapte şi zahăr. Gustul este dulce, uşor picant şi are o aromă plăcută. Mai este numit şi ceaiul roşu, iar de ceva timp a apărut şi în farmaciile şi în magazinele de la noi. Cercetătorii japonezi l-au numit „ceaiul vieţii lungi”, datorită efectelor benefice pe care le are asupra întregului organism. 
Nu cred că există persoană care să nu fi auzit de banala cânepă. Deosebit de populară mai ales datorită utilizării în industria textilă, cânepa are şi câteva calităţi terapeutice. Seminţele acestei plante, presate la rece, dau naştere unui produs extrem de valoros pentru practica medicală: uleiul de cânepă.
Nuca de cedru este mult mai aromată decât nuca obişnuită, datorită răşinilor pe care le conţine. Sămânţa nucii de cedru este mai degrabă un veritabil medicament decât un aliment, având, pe lângă o valoare calorică destul de mare (nucile de cedru sunt mai consistente decât carnea), şi un conţinut ridicat de nutrienţi, ce ajută organismul să învingă o mare parte din boli. Pentru a simţi pe îndelete efectul curativ, consumaţi seminţele de nucă de cedru pe stomacul gol, ca gustare, cu o oră înainte de masă. Doar aşa sunt cel mai bine asimilate mineralele şi vitaminele din compoziţia lor, iar grăsimile nesaturate şi aminoacizii îşi vor face datoria. Nu consumaţi mai mult de 30-50 g de sămânţă, pentru a nu vă irita stomacul! 
Sub formă de arbust, agrişul este des întâlnit în păduri şi în tufişuri din zonele montane, până în cele subalpine. De la acest arbust se folosesc agrişele, ce se recoltează de două ori într-o perioadă relativ scurtă. Prima oară, aceste fructe se pot culege înainte de a se coace complet, pentru a se face dulceaţă sau pentru a se congela. Când sunt coapte, agrişele se culeg pentru a se consuma proaspete. Lunile de cules sunt iunie-iulie.