Plantă erbacee bianuală, ce creşte pe lângă drumuri, garduri şi păduri, nalba de pădure are rădăcina pivotantă, iar tulpina este dreaptă, ramificată şi acoperită cu peri. În tradiţia populară, nalba simbolizează evoluţia, un nou început şi eliminarea răului din viaţă şi a gândurilor triste, fiind considerată a fi aducătoare de noroc. Folosită în fitoterapie, planta purifică energetic organismul şi ajută circulaţia sângelui.
Repară ADN-ul deteriorat Beta carotenul din vitamina A, conţinut de nalbă, distruge celulele canceroase, împiedicând multiplicarea acestora. Totodată, se previne adeziunea agenţilor patogeni la pereţii celulelor umane şi… repară ADN-ul deteriorat de substanţele nocive (E-urile din alimente, de exemplu). Nalba de pădure are o activitate antioxidantă foarte mare şi protejează lipidele din sânge şi alte fluide din corp ce sunt deteriorate în urma oxidării. Expunerile toxice şi daunele provocate de fumat sunt remediate de substanţele conţinute de plantă. Mulţumită proprietăţilor hormonale, nalba este de mare ajutor în tratarea simptomelor osteoporozei. Este bine de ştiut că această afecţiune întâlnită la femeile trecute de prima tinereţe poate fi prevenită prin consumul regulat şi din timp al preparatelor din nalbă.
Asigură buna funcţionare a organismului Pentru ca organismul uman să funcţioneze în parametri normali are nevoie de oxigen pentru metabolizare. În timpul procesului de oxidare, datorită moleculelor de carbon conţinute, corpul modifică substanţele în glucoză şi grăsimi, ce se transformă în căldură şi energie. Rolul pe care nalba îl are este de a vâna radicalii liberi şi de a-i neutraliza.
Reduce arsurile stomacale Frunzele plantei au fost consumate de foarte multă vreme de oamenii din popor, datorită multiplelor beneficii ale acestora. Ceaiul din florile nalbei acţionează ca o cremă emolientă pentru pielea rănită sau sensibilă. Se recomandă aplicarea acestuia pe pielea curăţată în prealabil. Folosit pentru uz intern, acesta reduce arsurile stomacale şi are efect de laxativ.
Claudia Stan
Băi împotriva furunculelor Pentru a vă bucura de efectele pozitive ale nalbei vă prezentăm şi modul de preparare a miraculoasei plante. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu frunze peste care se adaugă o cană cu apă clocotită. Se acoperă, şi după 15 minute se bea. Sunt recomandate trei căni pe zi. Tinctura, indicată a se consuma în amestec cu miere de albine dimineaţa, pe stomacul gol (câte două linguri pe zi), se face astfel: 20 g frunze de nalbă, 20 g flori de soc sau rădăcină de păpădie se lasă la macerat timp de zece zile în 100 ml alcool de 70 de grade.
Dacă aveţi probleme cu furunculele, trebuie să ştiţi că băile cu frunze şi flori de nalbă sunt foarte eficiente. Planta se pune în apă fierbinte, iar părţile afectate trebuie să stea în apă aproximativ o oră.
În Biblie găsim o mulţime de referiri la plantele medicinale, adevărate leacuri pentru suflet şi trup deopotrivă. Tămâia este o substanţă răşinoasă obţinută prin creşterea scoarţei unor arbuşti exotici, solidificată sub forma unor boabe neregulate de culoare gălbuie-roşiatică. Se spune că dacă aceasta este sfinţită şi ţinută la gât apară de blesteme, de ispite şi de deochi. Dar, în afara laturii mistice, puţini dintre noi ştiu că tămâia poate fi folosită şi ca tratament naturist al câtorva afecţiuni. Despre acestea vă vom spune în rândurile de mai jos.
Smirna este un condiment foarte parfumat, astfel că este apreciată din cele mai vechi timpuri. Anticii greci spuneau despre aceasta că merită să îi fie răsplătită greutatea în aur. Pe lângă legăturile religioase şi culinare ale smirnei, aceasta a fost utilizată şi ca puternic dezinfectant.
Cohosul negru este o plantă sălbatică, ce creşte de-a lungul coastei Statelor Unite şi a Canadei. Este înrudită cu untişorul, o iarbă vindecătoare autohtonă. Indienii americani fierbeau rădăcinile şi tulpinile pentru a face un ceai medicinal, ce era folosit de la durerile de gât până la muşcătura de şarpe. Produsul îl puteţi găsi şi la noi în farmacii.
Încă de pe vremea lui Hipocrat, usturoiul era folosit pentru a reda vigoarea celor aflaţi în convalescenţă în urma anumitor boli infecţioase sau ale inimii. Biologul Elspeth Mac Reinvilee, de la Universitatea din Edinburg (Scoţia), a arătat prin studiile sale că un compus organic prezent în usturoi - alinaza, are efect anticancerigen, datorită influenţei puternice asupra unor centri nervoşi din sistemul limbic. Mai mult, s-a constatat că mirosul usturoiului inhalat are efecte benefice în cazul hipertensivilor şi al celor are suferă de boli manifestate prin suflu extrasistolic sau aritmii atipice. 
Brânca-ursului, cunoscută şi sub numele de laba-ursului sau de crucea-pământului, are mănunchiuri bogate de flori albe, frunze groase şi păroase, sub forma unei labe de urs. Creşte în livezi şi se înrudeşte cu laba-ursului uriaşă, ce se cultivă prin parcuri. Planta mai creşte şi pe pajişti mănoase, la marginea drumurilor, lângă râuri, în şanţuri, tufe şi luminişuri. Preferă solurile ce conţin multe substanţe hrănitoare.
- Foarte eficiente pentru formele uşoare de cuperoză sunt cataplasmele cu suc de ceapă amestecat în părţi egale cu ulei de porumb. Se aplică de trei-patru ori pe zi, timp de o săptămână; 
Cercetătorii din ţara de origine a konjacului, Olanda, au dovedit că seminţele acestei plante perene, cu aspect de palmier, oferă protecţie împotriva bacteriilor de tip Salmonella. De asemenea, are efecte extraordinare şi în cazul diabetului zaharat, obezităţii, constipaţiei şi diverselor afecţiuni ale colonului. Nativ din regiunile tropicale şi subtropicale, konjacul este utilizat în crearea jeleurilor. 
Hulim plopii la începutul verii, când puful intră în case, în maşini, în nas, în gură… peste tot. Pe unde ne uităm vedem plutind doar fulgii nesuferiţi. Şi dacă mai avem ghinionul să fim şi alergici, s-a terminat!
Untul-pământului este denumit ştiinţific Tamus communis, iar popular se mai numeşte şi fluierătoare, brie, uşoarea-pământului etc. Untul pământului este o plantă cu o tulpină ierboasă, lungă de până la patru metri şi care se agaţă de pietre şi de alte plante, de unde şi una dintre denumirile sale populare de „viţă neagră“. Florile sale sunt verzui, fiind foarte puţin evidente, spre deosebire de fructele sale roşii, uşor de remarcat toamna. Sub pământ dezvoltă o rădăcină impresionantă, lungă de până la jumătate de metru şi foarte groasă (poate ajunge şi la grosimea unui braţ), cu o consistenţă untoasă. 
Consumul de broccoli şi de varză poate reduce cu până la 55% riscul apariţiei cancerului pulmonar la persoanele care fumează, dar şi la foştii fumători, dar în funcţie de cantitatea consumată şi de numărul de ţigări fumate pe zi, potrivit unui studiu citat de AFP. Read more: Consumul de broccoli scade riscul de cancer pulmonar