Sub formă de arbust, agrişul este des întâlnit în păduri şi în tufişuri din zonele montane, până în cele subalpine. De la acest arbust se folosesc agrişele, ce se recoltează de două ori într-o perioadă relativ scurtă. Prima oară, aceste fructe se pot culege înainte de a se coace complet, pentru a se face dulceaţă sau pentru a se congela. Când sunt coapte, agrişele se culeg pentru a se consuma proaspete. Lunile de cules sunt iunie-iulie. 
Armurariul (Silybum marianum) este o plantă ţepoasă, de până la un metru înălţime, cu tulpini şi frunze de un verde şters, cu flori roşiatice, ce fac seminţe amărui. Acest scaiete este printre cele mai utilizate plante medicinale din lume. În seminţele sale se ascund substanţe cu o extraordinară acţiune benefică asupra ficatului. Armurariul este în prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra afecţiunilor hepatice, aflate în explozie în ultimul deceniu. Armurariul este un antitoxic puternic, ajutând organismul să reziste celor mai puternice otrăvuri, de la ciupercile toxice până la gazele industriale 
Aşa după cum îi spune şi numele, plămânărica este o plantă medicinală folosită în special în tratarea afecţiunilor aparatului respirator. Pulmonaria officinalis este o plantă ce se găseşte în pădurile de foioase sau mixte, prin crânguri şi pe locuri umede de la şes. Alte denumiri populare ale acestei plante mai sunt: cuscrişor, mierea-ursului şi sudoare. Are o înălţime de circa 30 cm, iar florile sunt de trei culori: când se deschid sunt roşii, apoi se colorează în violet şi în final ajung… albastre. 
Sărbătorile de iarnă sunt pentru mulţi dintre noi adevărate festinuri culinare, în care grăsimile se acumulează într-un ritm accelerat. Un pahar în plus, mesele copioase, oboseala se pot solda cu probleme de sănătate mai mici sau mai mari...
Plante erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă şi cu flori albe, sânzienele albe au denumirea ştiinţifică de Galium mollugo. Perioada de înflorire a acestei plante este cuprinsă între iunie şi august.
Folosirea argilei pentru sănătate se pierde în negura istoriei, fiind cunoscută de latini, preluată apoi de generaţiile următoare. La noi în ţară, folosirea argilei pentru diverse afecţiuni datează de mii de ani, încă de pe vremea dacilor, care îşi vindecau rănile şi alte afecţiuni cu argilă pisată. De altfel există şi în prezent unele staţiuni balneo-climaterice ce utilizează cataplasme cu argilă caldă, pentru tratamentul reumatismului şi al sterilităţii. 
Ferigile (Încrengătura Pteridophyta) sunt primele plante vasculare apărute pe uscat, ce au corpul vegetativ reprezentat de generaţia sporofitică, ce devi-ne dominantă. Se cunosc peste 20.000 de specii de ferigi, clasificate în aproximativ 300 de genuri! Sunt plante iubitoare de umezeală, de aceea le întâlnim în locurile unde este răcoare şi lumină, dar nu foarte puternică. Aceste condiţii sunt întâlnite în pădurile de câmpie, dar în special în cele de la munte, pe valea râurilor.
O mâncărică de ştevie (Rumex patientia) face minuni. Însă, pentru a beneficia de avantajele substanţelor din această plantă, trebuie să ştiţi că ştevia poate fi consumată în mai multe feluri: decoct, ceai, pisată etc.
Migrena se manifestă de obicei într-o singură zonă a capului, durerea nu este continuă, ci apare sub forma unor pulsaţii, putându-se muta în timpul crizei dintr-o parte în alta a craniului. 
Întărirea memoriei depinde în primul rând de aportul de vitamina C adus organismului, combătând stresul şi întărind sistemul imunitar. Vitamina C se găseşte în floarea-soarelui, ouă, cereale integrale, citrice, kiwi, ananas şi în plantele cu frunze verzi. Manganul este un alt element ce întăreşte memoria şi se găseşte în nuci, mazăre şi sfeclă. Persoanele care suferă de pierdere de memorie trebuie să-şi asigure cantităţi suficiente de mangan şi, neapărat, de vitamina C.