Farmacie verde

Hrişca, scut împotriva cancerului

de Ana Trifan

Pe nedrept considerată deseori ca fiind rudă cu grâul, hrişca nu face parte din familia cerealelor, fiind de fapt sămânţa unei plante originară din Asia. Pe vremuri era celebră pentru faptul că alunga răul din jurul locuinţelor, iar vrăjitoarele o foloseau în ritualurile lor. Şi în zilele noastre, în cultura orientală, hrişca este un simbol al proprietăţii şi un fel de gardian al bunurilor casei. Să vedem însă care sunt calităţile sale în fitoterapie.

Dieta antigripală

de Cătălina Tăgârţă

Temperaturile scăzute trimit din ce în ce mai mulţi români la medic, unde primesc diagnosticul de răceală sau gripă. Pentru a ţine însă la distanţă afecţiunile respiratorii e important să aveţi grijă la alimentaţie. Pentru a întări imunitatea şi a menţine starea de sănătate e bine să consumaţi alimente cu puţine grăsimi şi bogate în vitaminele A, C şi E, dar şi în seleniu şi zinc. În aceste condiţii, iată ce trebuie să includeţi în meniul zilnic pentru a vă feri de răceală sau de gripă.

Seminţele de chia, izvor de Omega 3

de Dana Purgaru

Deşi nu impresionează prin dimensiune, micuţele boabe de chia se numără printre cele mai benefice seminţe, deoarece sunt bogate în minerale, în acizi Omega 3, în antioxidanţi şi în proteine complexe.

Seminţele de fenicul astâmpără ulcerul

de Liliana Simidon

Sezonul rece poate fi un coşmar pentru persoanele care suferă de ulcer gastric, deoarece în această perioadă alimentaţia o ia puţin... razna, rolul dietei fiind deci esenţial. De asemenea, vă puteţi bucura de sprijinul remediilor naturiste.

Băile cu ferigă vă scapă de gripă

de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

Încântătoarea plantă de ferigă, Dryopteris filix-mas, este cunoscută în popor sub diverse nume: barba-ursului, făliuţa, iarba-şarpelui, limba-cerbului, năvalnic, ferecei, feresea, ferigă, feriguţă, feristei, spasul dracului. Călugării din Macedonia, unde trăieşte şi părintele Jaroslav, care ne-a dat acest leac mănăstiresc, consideră frunzele de ferigă o binefacere pentru cumplitele dureri reumatice şi pentru ţinerea în frâu a artritei. De asemenea, cu pulberea obţinută din rizomul acestei plante, care conţine numeroase săruri şi taninuri, pot fi îndepărtaţi cei mai supărători paraziţi intestinali. Din crenguţe şi din frunze proaspete se poate obţine un antitermic cu efect imediat.

Ceapa ţine doctorul la distanţă

de Diana Georgescu

Ceapa, care în Egiptul Antic era oferită drept dar zeilor, este un remediu străvechi, recunoscut pentru calităţile vindecătoare uluitoare. Totodată ne asigură starea de sănătate şi echilibrul organismului, prevenind apariţia unor fenomene patologice, datorită conţinutului bogat în vitamine, săruri minerale şi substanţe cu caracter antibiotic.

Tensiune „de aviator“ cu pervinică

de Gabriela Bunea

Pervinica este o plantă medicinală care în ţara noastră creşte în grupuri compacte în pădurile de fag şi de stejar. Este cultivată şi ca plantă decorativă, alcătuind un covor viu colorat.

Spilcuţa, analgezic natural

de Gabriela Niculescu

Spilcuţa, originară din Anatolia, cunoscută şi sub numele de iarba-fetei, are frunze care răspândesc în jurul lor aromă de citrice. Este o plantă medicinală, pomenită în lucrările medicilor greci încă din Antichitate, ca aspect părând a fi o încrucişare între muşeţel şi margaretă. Părţile ei aeriene sunt folosite pentru proprietăţile lor antiinflamatoare, antispastice şi de combatere a durerilor de cap.

Măselariţa combate parodontoza

de Gabriela Niculescu

Măselariţa are miros neplăcut, care însă dispare după ce planta este uscată. Ea înfloreşte din luna iunie până în luna septembrie. În scop fitoterapeutic se utilizează fie partea aeriană, fie seminţele. Se recoltează funzele când apar primele flori, iar seminţele se recoltează în luna septembrie. Măselariţa conţine alcaloizi tropanici, drept pentru care este o plantă toxică şi nu se recomandă copiilor.

Pulberea de răchiţan stopează hemoragiile

de Gabriela Niculescu

Denumirea ştiinţifică a răchiţanului este Lythrum salicaria, „lythron” însemnând în greaca veche „pătate de sânge”, un nume legat de faptul că răchiţanul era folosit de soldaţii greci şi romani pentru tratarea rănilor sângerânde.